Curriculumul este considerat “unul dintre conceptele cheie ale pedagogiei contemporane” .
Curriculumul reprezintă ansamblul coerent de conținuturi, metode de învățare și metode de evaluare a performanțelor școlare, organizat în vederea atingerii unor obiective determinate.
În sens restrâns, curriculum reprezintă ansamblul documentelor de tip reglator sau de altă natură, în cadrul cărora se consemnează experiențele de învățare.
Conţinutul învăţământului preuniversitar este asigurat prin Curriculumul naţional.
Conform Legii învățământului, curriculumul naţional este ansamblul coerent al planurilor-cadru de învăţământ, al programelor şcolare şi al manualelor şcolare din învăţământul preuniversitar.
Curriculum Național este format din nouă segmente:
- curriculum-nucleu –reprezintă aproximativ 65-70 % din Curriculum-ul Naţional (trunchi comun)
- curriculum la decizia şcolii –reprezintă aproximativ 30-35 % din Curriculum-ul Naţional
Prima instituţie de învăţământ cu care copiii intră în contact este grădiniţa – instituţia menită să ocrotească şi să facă educaţia copiilor aflaţi la vârsta copilăriei mijlocii (3-6/7 ani).
Intr-o viziune noua, impusa de cadrul reformator al invatamantului in momentul actual, planul de invatamant inclus in Curriculum-ul pentru educatie timpurie prezinta o abordare sistemica, in vederea asigurarii continuitatii in cadrul aceluiasi ciclu curricular, a interdependentei dintre disciplinele scolare si categoriile de activitati (arii curriculare) si, totodata, a deschiderii spre module optionale de instruire.
Noul plan de invatamant are o structura pe doua niveluri de varsta si, in contextul unei invatari centrate pe copil, incurajeaza abandonarea eterogenitatea (constituirea grupelor pe sistemul cronologic). De asemenea, acesta prezinta o constructie diferita, in functie de tipul de program al gradinitei si o delimitare pe tipuri de activitati de invatare:
- Activitati pe domenii experientiale,
- Jocuri si activitati didactice alese
- Activitati de dezvoltare personala.
La baza curriculumului pentru învățământul preșcolar stau următoarele principii fundamentate:
Principiul educaţiei centrate pe copil (cunoașterea, respectarea şi valorizarea unicităţii copilului, a nevoilor, trebuinţelor şi caracteristicilor acestuia);
Principiul respectării drepturilor copilului (dreptul la educaţie, dreptul la liberă exprimare etc.);
Principiul învăţării active (crearea de experienţe de învăţare în care copilul participă activ si poate alege și influența modul de desfășurare a activității);
Principiul dezvoltării integrate (printr-o abordare integrată a activităţilor, multidisciplinară/interdisciplinară);
Principiul interculturalităţii (cunoaşterea, recunoaşterea şi respectarea valorilor naţionale şi ale celorlalte etnii);
Principiul echităţii şi nondiscriminării (dezvoltarea unui curriculum care să asigure, în egală măsură, oportunităţi de dezvoltare tuturor copiilor, indiferent de gen, etnie, religie sau statut socio-economic);
Principiul educaţiei ca interacţiune dintre educatori şi copil (dependenţa rezultatelor educaţiei de ambele părţi participante în proces, atât de individualitatea copilului, cât şi de personalitatea educatorului/părintelui).
Elaborarea prezentului curriculum pentru învăţământul preşcolar prefigurează patru mari tendinţe de schimbare:
1. Diversificarea strategiilor de predare-învăţare-evaluare, cu accent deosebit pe:
a) Metodele activ-participative, care încurajează plasarea copilului în situaţia de a explora şi de a deveni independent.
b) Jocul ca: formă fundamentală de activitate în copilăria timpurie şi formă de învăţare cu importanţă decisivă pentru dezvoltarea şi educaţia copilului.
c) Evaluare care ar trebui să urmărească progresul copilului în raport cu el însuşi şi mai puţin raportarea la norme de grup (relative). O evaluare eficientă este bazată pe observare sistematică în timpul diferitelor momente ale programului zilnic, dialogul cu părinţii, portofoliul copilului, fişe etc.
2. Mediul educaţional trebuie să permită dezvoltarea liberă a copilului şi să pună în evidenţă dimensiunea interculturală şi pe cea a incluziunii sociale.
Mediul trebuie astfel pregătit încât să permită copiilor o explorare activă şi interacţiuni variate cu materialele, cu ceilalţi copii şi cu adultul (adulţii)
3. Rolul familiei în aplicarea prezentului curriculum este acela de partener. Părinţii ar trebui să cunoască şi participe în mod activ la educaţia copiilor lor desfăşurată în grădiniţă. Implicarea familiei nu se rezumă la participarea financiară, ci şi la participarea în luarea deciziilor legate de educaţia copiilor, la prezenţa lor în sala de grupă în timpul activităţilor şi la participarea efectivă la aceste activităţi şi, în general, la viaţa grădiniţei şi la toate activităţile şi manifestările în care aceasta se implică.
4. Totodată, curriculumul pentru învăţământul preşcolar promovează conceptul de dezvoltare globală a copilului, considerat a fi central în perioada copilăriei timpurii - pregătirea copilului pentru şcoală şi pentru viaţă trebuie să aibă în vedere nu doar competenţele academice, ci în aceeaşi măsură, capacităţi, deprinderi, atitudini ce ţin de dezvoltarea socio-emoţională,dezvoltarea cognitivă, dezvoltarea fizică.
Structural, prezentul curriculum aduce în atenţia cadrelor didactice următoarele componente: finalităţile, conţinuturile, timpul de instruire şi sugestii privind strategiile de instruire şi de evaluare pe nivelurile de vârstă.
Finalitățile educației timpurii, vizează o serie de aspecte, care se constituie în premise ale competențelor-cheie formate, dezvoltate și diversificate, pe traseul școlarizării ulterioare:
Dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a personalităţii copilului, în funcţie de ritmul propriu şi de trebuinţele sale, sprijinind formarea autonomă şi creativă a acestuia.
Dezvoltarea capacităţii de a interacţiona cu alţi copii, cu adulţii şi cu mediul pentru a dobândi cunoştinţe, deprinderi, atitudini si conduite noi;
Încurajarea explorărilor, exerciţiilor, încercărilor si experimentărilor, ca experienţe autonome de învăţare;
Descoperirea, de către fiecare copil, a propriei identităţi, a autonomiei şi dezvoltarea unei imagini de sine pozitive;
Sprijinirea copilului în achiziţionarea de cunoştinţe, capacităţi, deprinderi şi atitudini necesare la intrarea în şcoală şi pe tot parcursul vieţii.
Întrucât finalităţile educaţiei în perioada timpurie (de la naştere la 6/7 ani) vizează dezvoltarea globală a copilului, obiectivele cadru şi de referinţă ale prezentului curriculum sunt formulate pe domenii experienţiale ţinându-se cont de reperele stabilite de domeniile de dezvoltare.
În acest sens, domeniile experienţiale devin instrumente de atingere a unor obiective si, în acelaşi timp, instrumente de măsură pentru dezvoltarea copilului, în contextul în care ele indică deprinderi, capacităţi, abilităţi, conţinuturi specifice domeniilor de dezvoltare.
În ceea ce priveşte finalităţile, gradiniţa de copii urmăreşte pe tot parcursul ariilor şi al ciclurilor sale curriculare, atingerea următoarelor două obiective de maximă generalitate, derivate din structura idealului educaţiei („formarea personalităţii autonome şi creative”):
a) Dezvoltarea psihică şi fizică normală a copiilor, în conformitate cu ritmul propriu de dezvoltare a acestora, dar şi cu trebuinţele, activitate specifică vârstei preşcolare, situată între 3-6/7 ani;
b) Socializarea copilului preşcolar şi pregătirea acestuia pentru debutul şcolarităţii – la nivel intelectual, afectiv-motivaţional şi psihomotor.
Noul curriculum preşcolar prefigurează două mari tendinţe de schimbare în interiorul sistemului preşcolar: acestea vizează crearea unui mediu educaţional adecvat, în vederea stimulării continue a învăţării spontane a copilului, accentuează ideea de folosire a contextului ludic şi a învăţării active în stimularea rutei individuale a învăţării.
Noul curriculum preşcolar se orientează asupra folosirii metodei proiectelor tematice de grup, selectate, proiectate şi elaborate cu ajutorul copilului, în care brainstorming-ul, lucrul în echipă şi acţiunea directă a copilului cu mediul sunt mijloacele de bază ale procesului de predare-învăţare.
În proiectarea curriculară actuală conţinuturile sunt considerate mijloace prin care se vizează atingerea obiectivelor curriculare: cadru, de referinţă şi operaţionale propuse drept intermediari în procesul de formare şi dezvoltare la copii a unui sistem de competenţe educaţionale, intelectuale/cognitive, psihomotorii, afectivatitudinale, de comunicare şi relaţionare socială, de luare a deciziilor, de asumare a riscurilor, de adoptare a unor soluţii personale, a atitudinilor şi comportamentelor celor care se educă.
Planul de invatamant permite parcurgerea interdisciplinara, integrata a continuturilor propuse si asigura libertate cadrului didactic in planificarea activitatii zilnice cu prescolarii.
Intr-un demers coerent al centrarii demersurilor educationale pe copil, noul curriculum scoate in evidenta relatia biunivoca continut-metoda si pune un accent deosebit pe rolul educatoarei in procesul de activizare a functiilor mintale constructive si creative ale copiilor, pe realizarea unei „dialectici pedagogice” in care copiii si educatoarea se afla intr o interactiune si acomodare reciproca, subtila si continua.
De asemenea, ea insista pe:
- Ideea conform careia cadru didactic joaca rolul de persoana resursa, care informeaza prescolarul si ii faciliteaza acestuia accesul la informatii, care diagnosticheaza dificultatile copilului si care il sprijina si orienteaza fara a-l contrazice sau eticheta, care lucreaza individual sau in grupuri mici cu prescolarii, respectand ritmul lor propriu;
- Dechiderea gradinitei catre exterior, catre comunitate si, in acest context considera ca invatarea realizata de la persoane din afara institutiei este la fe de valoroasa precum cea de la cadrul didactic;
- Utilizarea in mod cat mai flexibil a spatiului, mobilierului si a materialelor si echipamentelor specifice.
Unul dintre obiectivele concrete ale reformei invatamantului prescolar este reevaluarea continuturilor, a programelor scolare si compatibilizarea acestora cu programele moderne ale altor tari, convertindu-l intr-un invatamant in esenta creativ.
Programa si planul de invatamant permit parcurgerea modulara si interdisciplinara a continuturilor.
Ele sunt structurate pe doua niveluri: 3-5 ani unde accentul cade indeosebi pe socializarea copilului si obtinerea treptata a autonomiei personale, si intervalui 5-7 ani, unde accentul se va deplasa spre pregatirea pentru scoala si pentru viata sociala.
Progresul pedagogiei prescolare este influentat si de pedagogiile alternative in care activitatea este o problema centrala in proiectarea dezvoltarii persoanei. Traditia si inovatia se intrepatrund in sprijinul unei cat mai adecvate reforme a continuturilor.
Ideea centrala a continutului este accentuarea caracterului sau formativ, educativ, renuntarea la retinerea mecanica, formala a informatiilor si accentuarea formarii deprinderilor de munca intelectuala, de organizare si sistemantizare a cunostiintelor, priceperilor si deprinderilor, astfel incat ele sa produca noi cunostiinte, sa influenteze asimilarea altora si sa poata fi aplicate in practica fara dificultati.
Structural, prezentul curriculum aduce în atenţia cadrelor didactice următoarele componente: finalităţile, conţinuturile, timpul de instruire şi sugestii privind strategiile de instruire şi de evaluare pe nivelurile de vârstă.
Finalitățile educației timpurii, vizează o serie de aspecte, care se constituie în premise ale competențelor-cheie formate, dezvoltate și diversificate, pe traseul școlarizării ulterioare:
Dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a personalităţii copilului, în funcţie de ritmul propriu şi de trebuinţele sale, sprijinind formarea autonomă şi creativă a acestuia.
Dezvoltarea capacităţii de a interacţiona cu alţi copii, cu adulţii şi cu mediul pentru a dobândi cunoştinţe, deprinderi, atitudini si conduite noi;
Încurajarea explorărilor, exerciţiilor, încercărilor si experimentărilor, ca experienţe autonome de învăţare;
Descoperirea, de către fiecare copil, a propriei identităţi, a autonomiei şi dezvoltarea unei imagini de sine pozitive;
Sprijinirea copilului în achiziţionarea de cunoştinţe, capacităţi, deprinderi şi atitudini necesare la intrarea în şcoală şi pe tot parcursul vieţii.
Întrucât finalităţile educaţiei în perioada timpurie (de la naştere la 6/7 ani) vizează dezvoltarea globală a copilului, obiectivele cadru şi de referinţă ale prezentului curriculum sunt formulate pe domenii experienţiale ţinându-se cont de reperele stabilite de domeniile de dezvoltare.
În acest sens, domeniile experienţiale devin instrumente de atingere a unor obiective si, în acelaşi timp, instrumente de măsură pentru dezvoltarea copilului, în contextul în care ele indică deprinderi, capacităţi, abilităţi, conţinuturi specifice domeniilor de dezvoltare.
În ceea ce priveşte finalităţile, gradiniţa de copii urmăreşte pe tot parcursul ariilor şi al ciclurilor sale curriculare, atingerea următoarelor două obiective de maximă generalitate, derivate din structura idealului educaţiei („formarea personalităţii autonome şi creative”):
a) Dezvoltarea psihică şi fizică normală a copiilor, în conformitate cu ritmul propriu de dezvoltare a acestora, dar şi cu trebuinţele, activitate specifică vârstei preşcolare, situată între 3-6/7 ani;
b) Socializarea copilului preşcolar şi pregătirea acestuia pentru debutul şcolarităţii – la nivel intelectual, afectiv-motivaţional şi psihomotor.
Noul curriculum preşcolar prefigurează două mari tendinţe de schimbare în interiorul sistemului preşcolar: acestea vizează crearea unui mediu educaţional adecvat, în vederea stimulării continue a învăţării spontane a copilului, accentuează ideea de folosire a contextului ludic şi a învăţării active în stimularea rutei individuale a învăţării.
Noul curriculum preşcolar se orientează asupra folosirii metodei proiectelor tematice de grup, selectate, proiectate şi elaborate cu ajutorul copilului, în care brainstorming-ul, lucrul în echipă şi acţiunea directă a copilului cu mediul sunt mijloacele de bază ale procesului de predare-învăţare.
În proiectarea curriculară actuală conţinuturile sunt considerate mijloace prin care se vizează atingerea obiectivelor curriculare: cadru, de referinţă şi operaţionale propuse drept intermediari în procesul de formare şi dezvoltare la copii a unui sistem de competenţe educaţionale, intelectuale/cognitive, psihomotorii, afectivatitudinale, de comunicare şi relaţionare socială, de luare a deciziilor, de asumare a riscurilor, de adoptare a unor soluţii personale, a atitudinilor şi comportamentelor celor care se educă.
Planul de invatamant permite parcurgerea interdisciplinara, integrata a continuturilor propuse si asigura libertate cadrului didactic in planificarea activitatii zilnice cu prescolarii.
Intr-un demers coerent al centrarii demersurilor educationale pe copil, noul curriculum scoate in evidenta relatia biunivoca continut-metoda si pune un accent deosebit pe rolul educatoarei in procesul de activizare a functiilor mintale constructive si creative ale copiilor, pe realizarea unei „dialectici pedagogice” in care copiii si educatoarea se afla intr o interactiune si acomodare reciproca, subtila si continua.
De asemenea, ea insista pe:
- Ideea conform careia cadru didactic joaca rolul de persoana resursa, care informeaza prescolarul si ii faciliteaza acestuia accesul la informatii, care diagnosticheaza dificultatile copilului si care il sprijina si orienteaza fara a-l contrazice sau eticheta, care lucreaza individual sau in grupuri mici cu prescolarii, respectand ritmul lor propriu;
- Dechiderea gradinitei catre exterior, catre comunitate si, in acest context considera ca invatarea realizata de la persoane din afara institutiei este la fe de valoroasa precum cea de la cadrul didactic;
- Utilizarea in mod cat mai flexibil a spatiului, mobilierului si a materialelor si echipamentelor specifice.
Unul dintre obiectivele concrete ale reformei invatamantului prescolar este reevaluarea continuturilor, a programelor scolare si compatibilizarea acestora cu programele moderne ale altor tari, convertindu-l intr-un invatamant in esenta creativ.
Programa si planul de invatamant permit parcurgerea modulara si interdisciplinara a continuturilor.
Ele sunt structurate pe doua niveluri: 3-5 ani unde accentul cade indeosebi pe socializarea copilului si obtinerea treptata a autonomiei personale, si intervalui 5-7 ani, unde accentul se va deplasa spre pregatirea pentru scoala si pentru viata sociala.
Progresul pedagogiei prescolare este influentat si de pedagogiile alternative in care activitatea este o problema centrala in proiectarea dezvoltarii persoanei. Traditia si inovatia se intrepatrund in sprijinul unei cat mai adecvate reforme a continuturilor.
Ideea centrala a continutului este accentuarea caracterului sau formativ, educativ, renuntarea la retinerea mecanica, formala a informatiilor si accentuarea formarii deprinderilor de munca intelectuala, de organizare si sistemantizare a cunostiintelor, priceperilor si deprinderilor, astfel incat ele sa produca noi cunostiinte, sa influenteze asimilarea altora si sa poata fi aplicate in practica fara dificultati.
Abordarea inter-pluri, si transdisciplanara in organizarea continuturilor pe arii curriculare si pe teme mari faciliteaza transferurile de cunostinte, de priceperi si capacitati, astfel incat ele devin operationale, strategice, usor de utilizat.
Activitatile alese, optionalele si extinderile raspund principiului invatarii conform propriei motivatii si a liberei alegeri, in ritmul propriu al fiecarui copil, in timp ce activitatile comune asigura „un minim de cultura generala” accesibil si necesar tuturor copiilor. Se mai vorbeste si de „ curriculum de baza”, trunchi comun, in sensul ca vizeaza obiectivele generale pentru toti copiii ce termina gradinita, in timp ce celelalte sunt „curriculum la alegere” fie pentru gradinita respectiva (la latitudinea consiliului de administratie), fie pentru categorii distincte de copii (la solicitarea parintilor). Programarea activitatilor saptamanale se face pe teme, subiecte abordate multidisciplinar, la mai multe activitati distincte.
In situatii speciale, de exemplu, pentru copii cu nevoi speciale de educatie, se vorbeste de „curriculum diferentiat si personalizat”, destinat fiecarui copil in parte, elaborat dupa o examinare si cunoastere specifica a dificultatilor de abordare a continutului. Pentru acesti copii se preconizeaza programe speciale, educatori de sprijin, specialisti in educatie speciala, materiale didactice auxiliare si forme distincte de evaluare si recuperare a ramanerilor in urma.
Descarca
de aici curriculumul pentru invatamantul prescolar.
