Educatia
este, prin definitie, o actiune orientata spre un tel bine conturat; a educa
inseamna a conduce fiinta umana intr-o directie precisa, intr-un mod organizat si stiintific. Privita ca modelare, socializare,
directionare, cizelare, integrare profesionala a fiintei umane, educatia
vizeaza un proiect de personalitate, un model de om specific pentru o societate
determinata, ce intruchipeaza un sistem de valori umane spre care se tinde in
societate.
Alternativele
educationale reprezinta
variante de organizare scolara, care propun modificari ale anumitor aspecte
legate de formele oficiale de organizare a activitatii instructiv-educative.
Proiectarea si
realizarea alternativelor educationale reprezinta actiuni care se realizeaza
prin raportare la finalitatile educationale formulate la nivelul macro, al
idealului si al scopurilor educationale , al obiectivelor educationale care
directioneaza procesul de invatamant.
In cadrul sistemului
de invatamant din Romania, prin initiativele realizate la nivel central,
teritorial si local, dupa 1990, sunt institutionalizate urmatoarele alternative
educationale, aplicabile in invatamantul preprimar si primar, cu deschideri
spre invatamantul secundar: Waldorf, Montessori, Step by step,
Freinet si Jena-Petersen.
STEP-BY-STEP
Programul Step by
Step promoveaza modele
educationale centrate pe prescolar si pe educatia individuala si sustine
necesitatea de a-1 face pe copil constient ca tot ce se intampla in viata este
interdependent. De asemenea, ele pun accent pe colaborarea gradinitei cu
familiile prescolarilor, pe implicarea parintilor acestora in conceperea si
organizarea activitatilor din gradinita.
Grădinițele
Step-by-step oferă soluții eficiente, apreciate de părinți, pentru educația
copiilor preșcolari: individualizarea instruirii în funcție de necesitățile și
interesele fiecărui copil, poziția centrală a copilului în procesul
educațional, activități individuale și de grup desfășurate în centrele de
activitate special amenajate, strategii didactice activ-participative și
interactive, mediu de invățare stimulativ, bazat pe respectul reciproc și
principii democratice, participarea activă a familiei la procesul educativ.
Se urmărește
însușirea de către copii a unor deprinderi intelectuale, artistice, etice și
practice care să-i ajute să participe cu succes la progresul societății
democratice deoarece la baza acestui tip de program stă o credință fermă în
pricipiile democrației. Programul încurajează copiii să devină cetățeni activi
și să aprecieze valorile inerente unui mod de viață democratic. În acest sens,
cadrele didactice îi îndeamnă și îi îndrumă pe copii să facă alegeri și să își
asume responsabilitatea pentru ele, să își formeze opinii personale, să se
antreneze în discuții, să pună valoare pe respectul reciproc, onestitatea și
civismul.
Activitatile
didactice se bazeaza pe munca in grupuri si isi propun sa ii invete pe copii sa
isi dezvolte un simt al identitatii si pretuirii de sine, sa coopereze, sa se
respecte unii pe altii si sa se integreze in comunitatea prescolarilor.
Modalitatile de lucru pe grupuri alterneaza, atat datorita modului de dispunere
a mobilierului, cat si metodelor aplicate, care reclama organizarea
prescolarilor in formatii de lucru de
diferite marimi.
Metodologia
didactica utilizata este activizanta, in primul rand datorita faptului ca
vizeaza abordarea individualizata a prescolarilor, tinand cont de nivelul de
dezvoltare al fiecaruia. O cale eficienta de individualizare a invatarii este
organizarea centrelor de activitate care sa reflecte interesele si nevoile
elevilor (de exemplu, centre de alfabetizare, de lectura, de stiinte, de
matematica, de arte, de teatru si jocuri). Fiecare centru include activitati pe
mai multe niveluri si cu materiale diferite, organizate logic, in functie de
cerintele si stilurile individuale de invatare. Activitatile copiilor sunt bazate pe cercetare, ei invata prin
asocierea informatiilor noi cu cele asimilate si a materialelor noi cu cele pe
care le cunosc deja si sunt evaluati prin modalitati specifice, cum sunt:
scaunul evaluarii, mapa de lucrari, caietul de evaluare.
In cadrul
activitatilor desfasurate in centrele de activitate, in conformitate cu
obiectivele comune prestabilite, prescolarii au ocazia sa-si dezvolte
deprinderi, sa impartaseasca din experienta proprie, sa invete din experienta
celorlalti, sa-si consolideze cunostintele, intr-un climat pozitiv si intr-o
atmosfera de incredere.
Copiii își dezvoltă
propria modalitate de raportare la realitatea înconjurătoare și înțeleg ceea ce
se întâmplă în jurul lor prin corelarea noilor experiențe cu ceea ce au
dobândit deja. În funcție de caracteristicile de vârstă și individuale ale
copiilor, educatorii le vor oferi activități de ânvățare și materiale adecvate.
Un program educațional adaptat stadiului de dezvoltare include activități
bazate pe interesele copilului, pe
nivelul cognitiv și nivelul de dezvoltare socio-emoțională la care a ajuns,
activități în cadrul cărora se face apel la curiozitatea, la plăcerea
experientelor și la dorința de explorare.
Grădinița
Step-by-step promovează educația centrată pe copil, implicarea familiei și a
comunității în procesul educațional, respectarea și aprecierea diversității
umane, susținerea incluziunii copiilor din grupurile defavorizate. Scopurile sale sunt stabilite în funcție de
nevoile individuale ale copiilor și de stadiul de dezvoltare al acestora,
specifice fiecărui an școlar.
Grădinițele
Step-by-step parcurg aceeași programă școlară ca și cele din învățământul
tradițional, diferit este, însă, modul de aplicare a acesteia. Conținuturile
sunt structurate în funcție de copii, de nevoile, posibilitățile și interesele
lor. Pentru atingerea scopurilor, educatoarea colaborează cu ei în alegerea
domeniilor de interes ce urmează a fi dezvoltate în proiectele didactice. Se
pune accent pe individualizarea instruirii, obținută prin respectarea
caracteristicilor personale și planificarea unei serii de activități care să
asigure o experiență de succes pentru fiecare copil. Învățarea se produce, în
mare parte, prin descoperirea individuală și în propriul ritm.
Educatoarea
încurajează autonomia și inițiativa copiilor, stimulându-i să pună întrebări,
să participe la discuții, să îți exprime opiniile, să propună soluții.
Fiecare copil își
poate selecta activitățile, ceea ce îl ajută să își dezvolte interesele
aptitudinile. Copiii lucrează pe centre de activitate, în funcție de interesele
și aptitudinile lor. De multe ori, educatoarea are rol doar de mediator și
facilitator.
Centrele de
activitate pot varia de la o grupă la alta. Principalele centre sunt: Artă,
Matematică, Bucătărie, Materiale de construcții, Joc de rol, Alfabetizare,
Științe, Muzică, Joc în aer liber, Nisip și apă. Se pot organiza și alte centre. Acestea le
permit copiilor să lucreze, bazandu-se pe interesele și abilitățile
proprii,realizându-se, astfel, individualizarea instruirii.
MONTESSORI
Educatia Montessori, in viziunea celei care a fundamentat-o, dr. Maria
Montessori, isi propune sa invete copilul sa gandeasca si sa actioneze
independent, intr-o maniera responsabila.
Filosofia metodei de
educatie Montessori se bazeaza pe preocuparea de a oferi tuturor copiilor
oportunitatea de a se dezvolta la potentialul lor maximum si libertatea de a
gasi solutii pentru propriile lor probleme. Automotivarea fiind considerata
cheia invatarii complete, copilul si invatarea sunt situate pe primul loc, iar
predarea si programa de educatie pe locul al doilea.
Educatorii Montessori
pledeaza pentru conceperea unui mediu de instruire bazat pe obiecte mici, usor
de manipulat si detaliate din punct de vedere vizual. Metoda de educatie este o
metoda stiintifica, bazata pe observarea obiectiva a copilului, pe pregatirea
mediului de instruire pe baza observatiilor realizate si pe conceperea
programei de educatie in mod creativ, in functie de nevoile copilului.
Copilul nu
imită, ci absoarbe din jur și asimilează ceea ce îi este necesar, folosindu-se
de materialul pe care îl găsește în mediul său ambiant. În grădiniță,
educatoarea nu predă, în sensul tradițional, ci creează situații de învățare și
îl ajută pe copil să aleagă materialul de care are nevoie, să îl înțeleagă și
să îl folosească cât mai bine. Este mai mult un ghid, un facilitator, decât un
lider.
Preșcolarii îți aleg singuri activitatea, educatoarea
intervenind doar atunci când este solicitată sau când constată că au apărut
situații perturbatoare. Jocul este privit ca o activitate prin care copilul se
pregătește pentru viață, în care face ceva, experimentează viața reală și, în
același timp, o cunoaște.
Metoda
Montessori se bazează pe respectarea libertății copilului într-un mediu
organizat, bogat în stimuli aleși în funcție de interesele și dorințele lui
naturale. Copilul nu se manifestă la întâmplare, ci în limitele permise de
materialul care i se oferă. Copilul își
alege singur materialele și lucrează cu ele atât timp cât dorește, fără a fi
întrerupt, excepție făcând situațiile în care acțiunile copilului sunt inutile
sau dăunătoare. Copiii nu sunt formați de educatori, ci se formează singuri.
Limitându-și activitatea sau chair renunțând la ea, educatoarea asigură
condițiile pentru activitatea liberă a copilului.
Materialul senzorial
pus la dispoziția copiilor este format dintr-un sistem de obiecte grupate după
o anumită calitate a corpurilor respective (culoare, formă, sunet, dimensiune,
greutate). Acestea nu sunt utilizate de către educator, ci doar de copii, după
înclinațiile și interesele lor. Materialele sunt special confectionate pentru
dezvoltarea senzorială, ușor de manipulat, care stimulează copilul să se
angajeze în activități de învățare în mod liber. Materialele sunt așezate pe
rafturile deschise, vizibile și la o înălțime potrivită cu cea a copiilor,
grupate pe arii de dezvoltare: viața
practică, dezvoltarea senzorială, dezvoltarea limbajului, matematică, știință
și cultură.
Fiecare obiect există
într-un singur exemplar, iar uneori, un copil trebuie să aștepte până când
acesta va fi pus la loc de cel care l-a utilizat anterior. În aceste situații,
copilul este nevoit să învețe cum să evite conflictele, să respecte nevoile altora,
așteptând rândul.
În programul
Montessori, există următoarele arii de dezvoltare: Viața practică, Activități
senzoriale, Limbajul, Matematica. În grădinițele din România se adaugă și aria
Știință și cultură.
Copiii sunt grupari
pe vârste și abilități neomogene, în serii de trei ani (0 – 3 ani, 3 – 6
ani). Se desfășoară activități
individuale, dar și cu grupuri mici (5-6 copii) sau cu toți copiii (audierea
lecturii, exerciții de gimnastică, jocuri de descoperire).
Conflictul, controlul
și sancțiunile de orice fel sunt evitate, deoarece sunt considerate piedici în
educația copilului. Ei sunt lăsați să
își dezvolte autodisciplina. Educatoarea nu pedepsește și nu oferă recompense.
WALDORF
Principiul de bază al pedagogiei Waldorf este
,, trebuie educat omul întreg'', acesta însemnând cultivarea în egală măsură a
celor trei forțe sufletești: gândirea, simțirea(afectivitatea) și voința.
Dezvoltarea acestora trebuie să se facă diferențiat, în funcție de specificul
fiecărei vârste. Astfel, la vârsta preșcolară, copilul trăielte mai ales prin
mișcare și nu prin mental. Recomandarea, în acest tip de educație, este ca, la
această vârstă, ântreg procesul instuctiv-educativ să fie străbătut de o notă artistică.
Acum predomină elementul volitiv, activ. Voința se exprimă prin acțiunile sale.
De aceea, spațiul educațional în grădinițele Waldorf este bogat în material
didactic și stimulativ, copiilor lăsându-li-se mult timp pentru explorarea
mediului apropiat. Copilul este afectat de tot ce există în mediu: sunet,
culoare, miros, gust, stări afective, atitudini mentale. Învățarea este
preponderent imitativă, iar modelele de acțiune și obiectuale sunt mereu
oferite spre a fi imitate. Elementele de conținut pe care copilul le parcurge
în activitatea din grădiniță trebuie să fie strâns legate de viața cotidiană și
de practică.
În grădinița Waldorf, educatorul trebuie să
fie un om activ, deschis și iubitor de adevăr. El își structurează autonom
predarea, deși urmează finalitățile descrise în documentele oficiale și
răspunde de dezvoltarea copiilor pe care îi are sub directă responsabilitate,
în fața părinților și a organismului de conducere a instituțiilor.
Regimul zilei în grădinițele de acest tip este
unul apropiat celui din familie. Programul începe prin 1 – 2 ore de joc liber, ce le permite copiilor
manifestarea fanteziei și dezvoltarea creativității. Jocul liber este urmat de
o activitate de joc dirijat, căruia îi
urmează jocul în aer liber, ce permite explorarea senzorială a mediului fizic.
Urmează o poveste care este repetată în fiecare din zilele săptămânii și este
explorată din punctul de vedere al normelor morale, modelelor de comportament
sugerate. Preșcolarii desfășoară numeroase activități manuale simple:
împletitul cu degetele, modelaj, pictură. O importantă valoare educațională
este acordată muzicii și euritmiei. Pictura este văzută ca un mijloc de
păstrare prin fantezie, prin mijloace artistico-plastice a frumosului din jur.
Muzica este considerată un element ce prilejuiește socializarea, iar euritmia,
mai mult decât mișcarea, un instrument de comunicare.
Pedagogia Waldorf urmareste sa dezvolte personalitatea copilului in
ansamblul ei si sa isi orienteze oferta de predare in functie de
particularitatile diferitelor trepte de varsta ale copiilor si de cerintele
acestor trepte. Ea nu este orientata spre oferirea unei anumite pregatiri
profesionale inguste sau unei specializari.
Principalele
fundamente si caracteristici ale pedagogiei Waldorf sunt:
- vizeaza
transformarea stiintei omenesti, dezvoltarea sa armonioasa, stabilirea unei
relatii sanatoase intre individ si lumea inconjuratoare si integrarea
individului in realitatea sociala.
- considera
cunostintele nu ca scop in sine, ci ca un instrument important pentru formare,
pentru asigurarea legaturii cu viata.
- in curriculumul
Waldorf, un loc important il ocupa artele, lucrul manual, artizanatul, care
ofera prescolarilor un contact cu
diverse materii si nenumarate activitati de baza ale omului (torsul, tesutul,
sculptura, pictura, forjarea, modelarea); lor li se adauga limbajul (vorbirea,
scrierea si lectura), istoria, geografia, limbile straine, matematica si
geometria, stiintele, desenul, activitatile corporale, religia.
- prescolarii
reprezinta „scopul si ratiunea existentei scolilor Waldorf” ei fiind
considerati individualitati si acceptati fara nici o prejudecata sociala,
religioasa, de sex, de rasa sau de orice alt fel.
- unitatea
functionala o reprezinta clasa, in care
sunt reuniti prescolari de aceeasi varsta si care este inteleasa nu doar ca o
unitate administrativa, ci ca o individualitate; componenta unei clase nu se
modifica in timp (repetarea anului scolar este evitata, considerandu-se ca ea
are consecinte dezastruoase; exceptie fac cazurile in care toti profesorii
clasei, medicul scolar si parintii stabilesc, de comun acord, ca dezvoltarea
copilui este intarziata din punct de vedere psihic si fizic).
Esenta acestei
pedagogii este considerata relatia prescolar-educator.
- Profesorul tine
legatura cu parintii copiilor, astfel incat activitatea sa pedagogica are o
caracteristica mai personala. Cel putin o data pe semestru, parintii copiilor
se intalnesc cu educatorul in vederea imbunatatirii activitatii didactice.
- educatorul preda
materia cu cuvinte proprii, fara a recurge la carti didactice, iar
elevii/prescolarii isi confectioneaza propriile „carti”, adica niste caiete
bine alcatuite si ilustrate, care contin esentialul lectiei/activitatii predate, redat pe baza memoriei. Astfel,
fiecare caiet are amprenta personalitatii autorului.
- Evaluarea in
scolile Waldorf nu se bazeaza pe probe, teste, extemporale, teze sau examene,
ci are in vedere toti factorii ce permit sa fie evaluata personalitatea
prescolarului: scrisul, dedicatia, forma, fantezia, logica si flexibilitatea
gandirii, stilul, ortografia si, desigur, cunostintele reale.
Evaluarea consta
intr-o caracterizare calitativa, care evidentiaza ceea ce este pozitiv, care
critica ceea ce este negativ doar in legatura cu ceea ce elevul ar fi stare sa
realizeze. La cererea autoritatilor din invatamant, scoala face o evaluare
cantitativa, pe care o mentine secreta si o ofera prescolarului sau parintilor numai in momentul in care se
incheie studiile.
Activitatea
educativa ce se realizeaza in gradinita nu poate fi separata, izolata de alte
influente educative ce se exercita asupra copilului si, mai ales, nu poate face
abstractie de toate acestea. Educatia trebuie sa se manifeste in permanenta ca
o actiune unitara, coerenta, iar implinirea acestui deziderat urmeaza sa stea
in mod expres in atentia personalului didactic calificat pentru a face munca
educativa din gradinita.
Grădinița
Planul Jena
În această
alternative educațională, se pune accent pe cerințele formării omului în
societate și pentru societate,
urmărindu-se cultivarea comportamentelor necesare participării la viața
comunității. Aceste grădinițe respectă Curriculumul pentru înv. Presc. În
procesul educational se pune accent pe copil și dezvoltarea integrală a
personalității sale. Acest lucru este posibil doar în comunitate, din
interacțiunea lui cu alți indivizi. În
comunitate, copilul învață să îi respecte pe cei din jur, să își assume
responsabilități, să se manifeste ca o persoană dinamică, cu spirit de
inițiativă. Datorită grupului, copilul trăiește o intense viață social, care
contribuie decisive la formarea
personalității lui.
În
alternative educațională Planul Jnea se pune accept pe formarea deprinderilor
de bază, modelarea armonioasă a personalității, socializarea copiilor.
Copiii
lucrează în grupuri eterogene de vârstă, după modelul familial. Diferențele de
vârstă dintre copii nu po depăși 3 ani.
No comments:
Post a Comment