Conceptul de proiectare didactică; funcțiile proiectării didactice; etapele proiectării didactice . Subiect titularizare pedagogie educatoare

 

Proiectarea didactică reprezintă un act de gândire anticipativă  asupra demersului  didactic, fiind o proiectare pe termen scurt a instrucției și educației.

Calitatea ei depinde de:

-          Calitatea proiectării anuale, semestriale și de proiectarea sistemului de lecții;

-          Calitatea și eficiența activităților  didactice rezultate  din transpunerea în practică a proiectelor lecțiilor anterioare;

-          Calitatea vieții școlare care îi motivează și educatori și elevi.

Proiectarea didactică reprezintă „procesul de anticipare a paşilor ce urmează a fi parcurşi în realizarea activităţii didactice”, presupunând o analiză a componentelor curriculum-ului (finalităţi, conţinuturi, strategii, evaluare) şi elaborarea unei ipoteze de lucru.

Pentru o proiectare didactică eficientă, se vor urmări:

-          utilizarea expresiilor de genul: la sfârșitul lecției, TOȚI elevii vor  fi capabili să...;

-          utilizarea unor formulări verbale care exprimă comportamente observabile, măsurabile;

-          evitarea expresiilor generale (a ști, a cunoaște, a înțelege) și cele care trimit la comportamente inobservabile (a simți, a iubi, a dori);

-          combinarea diferitelor metode, mijloace și materiale sau chiar crearea unora noi, in vederea atingerii obiectivelor operaționale stabilite.

Funcțiile proiectării didactice:

         funcția de anticipare – proiectarea se definește ca un ansamblu de operații de anticipare a desfășurării procesului instructiv-educativ;

         funcția de orientare (obiectivele sunt criterii de referință ce orientează proiectarea);

         funcția de organizare – proiectarea didactică este un proces complex de operații de planificare a instruirii;

         funcția de dirijare – arată posibilitățile de acțiune, strategia de realizare a activității instructiv-educative;

         funcția de reglare, autoreglare – raportarea rezultatelor finale la obiective, controlul, reglarea, autoreglarea proceselor pedagogice;

         funcția de decizie – prin raportarea rezultatelor elevilor la obiectivele formulate, educatorul apreciază funcționalitatea și eficiența strategiilor utilizate și adoptă măsurile ce se impun (fie menținerea strategiei, fie înlocuirea acesteia cu alta);

         funcția de inovare – educatorul este cel care produce schimbarea concepției referitoare la conținutul programelor și metodelor de predare.

Etapele proiectării didactice sunt conturate de răspunsurile la 4 întrebări esențiale:

-          ce voi face?

-          Cu ce voi face?

-          Cum voi face?

-          Cum voi ști dacă ceea ce trebuia făcut a fost făcut?

În baza acestor răspunsuri, principalele etape ale proiectării didactice pot fi:

         Definirea obiectivelor și a sistemului de referință spațio-temporal;

         Stabilirea resurselor umane, materiale și didactice;

         Determinarea conținuturilor (teme, subteme, ritmul de parcurgere a fiecăreia și gradul de aprofundare a informațiilor, în funcție de capacitățile elevilor) -  ordonarea logică a conținuturilor;

         Stabilirea strategiei didactice – selectarea celor mai potrivite mijloace, metode, materiale didactice și forme de organizare (în funcție de tipul de activitate, obiectivele operaționale și gradul de dezvoltare și personalitatea elevilor);

         Stabilirea criteriilor de evaluare.

Nivelurile proiectării didactice cuprind:

1. proiecte elaborate pe: ciclu, an, semestru, săptămână

În funcție de perioada de timp există proiectare globală și eșalonată.

Proiectarea cadrului didactic se concretizează în:

- proiectarea anuală, proiectarea unității de învățare;

- proiectarea la nivelul unei activități/lecții.

Proiectarea unei disciplice pentru un semestru se realizează prin planificatea eșalonată pe lecții și date temporale exacte de predare a materiei respective. Documentul orientativ este programa școlară.

Proiectarea unei lecții este activitatea de identificare a secvențelor instrucționale ce se derulează într-un timp determinat, de obicei, o oră școlară. Documentul care ordonează momentele lecției se numește, după caz: proiect didactic sau pedagogic, proiect de lecție.

2.  proiectarea elaborată pe:

- arii curriculare;

- disciplină;

- Temă;

- subiect.

Proiectarea didactică presupune:

- lectura/studiul programei;

- Planificarea calendaristică;

- Proiectarea secvențială a unității de învățare;

- Proiectul unei activități/lecții.

Lectura/studiul programei:

Programa se citește pe orizontală, în următoare succesiune: obiective cadru, obiective de referință, activități de învățare, conținuturi, evaluare.

În demersul său, cadrul didactic trebuie să aibă în vedere faptul că fiecărui obiectiv cadru îi sunt asociate mai multe obiective de referință. Pentru realizarea obiectivelor de referință se pot realiza mai multe tipuri de activități.  Unele dintre activitățile posibile sunt recomandate în programă. Cadrul didactic poate opta pentru folosirea acestor activități sau poate construi/gândi activități proprii.

Lectura personalizară a programei exprimă dreptul profesorului de a lua decizii asupra modalităților pe care le consideră optime în creşterea calității procesului de învățământ, respectiv răspunderea personală pentru a asigura elevilor un parcurs şcolar individualizat, în funcție de contextul educațional.

În învăţământul preşcolar, proiectarea demersului didactic se realizează prin următoarele acţiuni:

•          proiectarea activităţii anuale (întocmirea planificării calendaristice anuale);

•          proiectarea activităţii semestriale (întocmirea planificării calendaristice semestriale);

•          proiectarea conţinuturilor săptămânale (întocmirea planificării săptămânale a proiectului tematic sau tema săptămânii);

•          proiectarea unei activităţi didactice (întocmirea proiectului de activitate didactică);