Mediul
prescolar ii ofera copilului
un prim mediu socializator de tip organizational, care isi releva o parte din
caracteristicile si particularitatile lui ca mediu institutionalizat:
- introduce in relatiile copilului cu
adultul o anumita „distanta sociala”;
- ofera
copilului un cadru social bazat pe o normativitate elementara constand in
anumite reguli de convietuire cu ceilalti;
- creeaza
copilului posibilitatea de a se compara cu covarstnicii, pentru a-si intari in
felul acesta sentimentul constiintei de sine, perceptia de sine, imaginea de
sine;
- il
familiarizeaza pe copil cu grupul micro-social in cadrul caruia invata sa
devina partener, sa joace unele roluri sociale;
- il
obisnuieste pe copil cu: programul orar, cu programul de viata, cu schimbarea
mediului de existenta;
- stimuleaza
dezvoltarea autonomiei personale si a independentei.
Mediul
scolar face mult mai
explicite caracteristicile mediului organizational pe care mediul prescolar
abia le poate pune in evidenta. In acest context se instituie o gama noua de
relatii interpersonale in cadrul carora copilul experimenteaza:
-
nou
mod de viata: mult mai riguros si mai programatic;
-
reguli
mult mai ferme de convietuire cu ceilalti, reglementate prin normele
disciplinelor scolare;
-
anumite
roluri sociale si responsabilitati ce-i revin in conformitate cu noul statut;
-
modelarea
comportamentului propriu in functie de cerintele si asteptarile educatorului
scolar, in virtutea diferentelor de statut si rol pe care acumle intelege mai
bine;
-
asumarea
unor sarcini de invatare mult mai explicite;
-
realizarea
sarcinilor de invatare in functie de
criteriile evaluative pe care le instituie si le impune scoala;
-
efectul
stimulativ pe care il exercita grupul in dobandirea performantelor datorita
modului in care sunt impartite sanctiunile si recompensele;
Pregătirea
copilului pentru startul școlar este un obiectiv final al programelor de
educație timpurie din toate sistemele de învățământ. Pe parcursul perioadei
preșcolare, copiii acumulează un bagaj important de cunoștințe fundamentale,
priceperi, deprinderi, atitudini, capacități, comportamente care, consolidate
și îmbogățite pe parcursul anului pregătitor pentru școală, vor contribui la
conturarea capacității complexe de învățare sau a stării de pregătire pentru
școală.
Deși
trăsăturile psihice pe care le solicită activitatea de elev nu pot fi desăvârșite în grădiniță, premisele
acestor trăsături pot și trebuie să fie cultivate cu mijloacele specifice
instituției preșcolare, păstrând jocul ca activitate predilectă a copiilor și
evitând transformarea grădiniției într-o mini-școală.
Pentru
asigurarea caracterului unitar și a continuității grădiniță-școală, cadrele
didactice implicate în acest process pot întreprinde activități în direcția
cunoașterii cerintelor programei școlare și, respectiv, preșcolare prin
schimburi de experiență.
Pregătirea
pentru școală presupune, alături de obținerea de către copii a unei stări de
disponibilitate pentru activarea de învățare de tip școlar, și familiarizarea
acestuia cu caracteristicile și implicațiile statutului și rolului de elev, cu
natura relațiilor cu adultul și cu colegii, cu condițiile mediului școlar.
Desi ocaziile
de relaționare ale grădiniței cu școala sunt puține, în grupa mare, se pot
organiza vizite ale învățătorilor la grădiniță sau ale preșcolarilor în
instituțiile școlare. Pentru a își atinge scopul și de a crea impresii plăcute
și puternice, vizita în școală trebuie pregătitță riguros și, eventual,
precedată de o discuție cu copiii, în care educatarea le explică rostul
parcurgerii programelor școlare, a materiilor ce se predau, caracteristicile
atributelor școlarității: a avea ghiozdan, a primi calificative, a își face
temele. Acestea vor facilita observarea, în timpul vizitei, a diferentelor
dintre grădiniță și școală și vor stimula dorința copiilor de a deveni școlari.
Pe parcursul
vizitei, educatoarea va atrage atenția copiilor asupra unor momente din
desfășurarea lecției, asupra modului cum răspund școlarii la întrebări, asupra
atmosferei disciplinate. La întoarcere în grădiniță se vor discuta impresiile
accumulate, se vor oferi explicații suplimentare, iar în zilele următoare se
pot organiza jocuri ce au ca temă activitățile din școală.
Avand in
vedere ca gradinita si scoala reprezinta doua trasee educative succesive, dar
parti ale unui proces care trebuie sa ramana un ansamblu unitar, legatura
dintre respectivele institutii se cere intarita pentru ca trecerea dintr-una
intr-altasa asigure continuitatea proiectelor si finalizarea lor adecvata.
Avand constiinta acestui fapt, personalul didactic din cele doua institutii
urmeaza sa caute impreuna acele prilejuri de colaborare care sa faciliteze
integrarea copilului in mediul inalt formalizat al scolii. Cele mai frecvente
oportunitati de intalnire intre cele doua medii educationale, care se cer
valorificate superior de catre ambii parteneri, privesc:
-
vizitarea
unei scoli cu grupa pregatitoare in vederea cunoasterii de catre copiii
prescolari a acestei institutii. Cu un astfel de prilej se poate realiza
prezentarea in detaliu a scolii;
-
vizitarea
unei gradinite de catre scolarii din clasa I pentru a le impartasi copiilor din
grupa pregatitoare primele lor experiente de tip scolar;
-
organizarea
unor sedinte cu parintii copiilor din grupa pregatitoare la care sunt invitati
cativa dintre viitorii invatatori, ce vor informa parintii asupra modului de
pregatire a copiilor pentru scoala;
-
simularea
in cadrul gradinitei a unor activitati de tip scolar cu grupa pregatitoare;
-
organizarea
unor serbari comune care sa ofere copiilor din gradinita si scolarilor din
clasa I posibilitatea stabilirii unor legaturi interpersonale capabile sa-i
ajute pe cei dintai sa se integreze mai usor in mediul scolar;
Cunoscand
aceste caracteristici si comparand efectele pe care cele doua medii educative
le exercita asupra copilului, educatoarea poate incerca minimizarea
consecintelor negative ce se produc in momentul integrarii copilului in
gradinita ori, dimpotriva, maximizarea efectelor pozitive pe care le poate
produce noul context asupra dezvoltarii acestuia.
In acest
sens, colaborarea intre gradinita si scoala devine absolut necesara.
Legătura
dintre grădiniţă şi şcoală este reflectată de includerea grădiniţei, împreună
cu clasele I şi a II-a în acelaşi ciclu curricular, numit ciclul achiziţiilor
fundamentale. Finalităţile învăţământului preşcolar vizează în principal:
asigurarea dezvoltării normale a copiilor preşcolari, valorificând potenţialul
fizic şi psihic al fiecăruia, ţinând seama de ritmul propriu, de nevoile
afective şi de activitatea sa fundamentală – jocul; îmbogăţirea capacităţii
copilului de a intra în relaţie cu ceilalţi copii şi cu adulţii, de a cunoaşte
şi interacţiona cu mediul prin explorări, exerciţii, încercări, experimente;
descoperirea de către fiecare a propriei identităţi şi formarea unei imagini de
sine pozitive; sprijinirea copilului pentru a dobândii cunoştinţe, capacităţi
şi atitudini necesare activităţii viitoare în şcoală. Aceste finalităţi se
regăsesc şi la nivelul ciclului primar, în cadrul căruia se urmăreşte, de
asemenea, formarea personalităţii copilului respectând nivelul şi ritmul său de
dezvoltare, precum şi înzestrarea sa cu acele cunoştinţe, capacităţi şi
atitudini care să stimuleze raportarea creativă efectivă la mediul social şi
natural, permiţând continuarea educaţiei.
No comments:
Post a Comment