Grădinița – nucleu al unei comunități care învață. Subiect titularizare pedagogie educatoare

 

Începerea grădiniţei este o mare tranziţie pentru cei mai mulţi copii, deoarece este startul pentru noi experienţe într-un mediu nou. Este posibil, ca unii copii să devină anxioşi pentru că se activează teama de necunoscut: grădiniţa. Aici întâlnesc copii diferiţi faţă de ei: înălţime, greutate, păr, piele, îmbrăcăminte, limbă, gen, etnie, dizabilitate, situaţie materială, familie, istorie personală etc.

Activitatea educative ce se realizeaza in gradinita nu poate fi separata de alte influente educatice care se exercita asupra copilului.

Mediul familiei este primul mediu educativ si socializator pe care il cunoaste copilul si a carui influenta ii marcheaza esential dezvoltarea ca individ. Legatura copilului cu familia este extrem de puternica si de neinlocuit. Familia indeplineste importante functii in procesul general al integrarii copilului in mediul social,fapt ce se reflecta asupra dezvoltarii sale.

Părinţii sunt primii educatori deoarece:

Ei sunt primii cu care copilul interacţionează constant încă din prima zi a vieţii

Familia este modelul pe care copilul îl imită; modul de viaţă al familiei este principalul reper în viaţă al copilului, el este internalizat puternic în anii copilăriei;

Comunicarea intrafamilială influenţează decisiv dezvoltarea psihofizică a copilului, formarea personalităţii lui. Copiii îşi observă proprii părinţi cum acţionează în rolul de părinţi. Ei sunt primele modele pentru modul în care să acţioneze ulterior ca părinţi.

Familia ofera primele modele comportamentale, creeaza primele obisnuinte si deprinderi (nu intotdeauna bine constientizate si nici intotdeauna pozitive in continut);

Cunoașterea de către învățător a unor dificultăți din interiorul familiei poate constitui cradul de referință pentru inițierea unor măsuri compensatorii. Regimul igienic, alimentar, echilibrul divin din familie, interes pentru rezultatele copilului influențează învățarea. De aceea, implicarea părinților în procesul instructive-educativ este foarte importantă. 

Colaboarea dintre familie și școală trebuie să fie discretă, să se găsească un mod unitar de acțiune, o sferă omogenă de cerințe impuse și forme de realizare pentru a nu debusola copilul.

Pentru realizarea unei legaturi intre gradinita si familie,ar fi recomandabil sa se elaboreze un plan in jurul unor intrebari esentiale:

a)                 Care este atitudinea familiei fata de gradinita?

Din acest punct de vedere se poate constata ca unele familii manifesta o totala incredere in rolul pe care gradinita il are asupra dezvoltarii copilului,pe cand altele intarzie la maximum momentul integrarii lui in acest mediu.

Disponibilitatea familiei de a colabora cu gradinita este influentata de motivatia in functie de care ea a ales sa introduca copilul in acest mediu educativ. In ciuda oricaror motivatii pe care le au parintii in legatura cu inscrierea copilului la gradinita, educatoarea trebuie sa aiba abilitatea de a face din orice parinte un colaborator.

b)                Care sunt ocaziile de a comunica cu parintii?

-                  cand parintii aduc copiii la gradinita;

-                  la sfarsitul programului cand ii iau de la gradinita;

-                  cu prilejul diferitelor evenimente festive: serbari,festivitati

-                  la inceput de ciclu sau la sfarsit;

-                  vizite la domiciliu.

c)                 Care sunt principalele modalitati de a comunica cu parintii ?

-                  in contextul formal al institutiei,dialogul educatoare-parinti este contaminat de pozitia profesionala pe care este tentata sa o adopte educatoarea;

-                  in context informal cand dialogul este mai relaxat(in afara institutiei)

Din nici o imprejurare nu trebuie sa se piarda din vedere faptul ca parintii isi cunosc cel mai bine copiii,insa pot fi dominați de subiectivism.

Recomandari privind atitudinile cele mai avantajoase ce pot fi abordate in dialogul educatoare-parinte: colaborati,cooperate cu parintii; dialogati,simpatizati,empatizati cu ei; nu ii tratati ca pe niste copii; nu criticati, nu sanctionati,faceti recomandari.

Educatia trebuie sa se manifeste in permanenta ca o actiune unitara si coerenta.

Exemple de parteneriate: „ Eu sunt unic” , „ Eu şi ceilalţi” , „ Părinţi şi copii” .

Parteneriatul educațional dintre grădiniță-familie se extinde către comunitate deoarece influențele socio-culturale sunt prezente în viața noastră și a celor mici.

Familia, școala și comunitatea se influențează puternic unele pe altele. (Dumitrana, 2000)

Grădinița organizează diferite activități prin care să implice oameni din comunitate și care au potențialul de a ușura învățarea.

Aceste parteneriate conduc spre:

·         sprijin comunitar,

·         cunoașterea specificului cultural,

·         suport material,

·         suport cultural,

·         facilitarea atingerii obiectivelor etc.

Aceste activități necesită creativitate și imaginație.

Instituțiile la care se poate apela pentru crearea unei experiențe de învățare unice sunt:

Biserica: valorile moral-religioase pot fi transmise chiar de un preot, printr-o activitate în clasă sau în biserică.

Poliția: poate interveni la cultivarea comportamentelor prosociale și educația preventivă.

Asociații nonguvernamentale: voluntariatul și rezolvarea problemelor sociale prin metode educative.

Agenți economici: prin sprijin material.

Instituții sanitare: contribuie la formarea unui stil de viață sănătos.

Mass-media: prin promovarea ideilor noi, suport tehnologic și promovarea valorilor educației.

În concluzie, parteneriatul familie-grădiniță-comunitate, duc actul didactic la cel mai bun nivel.

Familia dă startul obiceiurilor bune și sănătoase, grădinița este nucleul ce formează copilul, iar comunitatea extinde învățarea în afara perimetrului clasei, în spațiul outdoor, prin activități atractive.

Colaborarea cu primăria

Aceasta instituţie se poate implica în activităţi didactice şi de distracţie pentru copii cum ar fi:

-                     înotul sau gimnastica;

-                     întreţinerea şi reparaţia localurilor de învăţământ;

-                     dotarea unităţilor de învăţământ cu mobilier şi alte materiale necesare, echipament informatic.

-                     finanţarea unor acţiuni colective: concursuri cu prilejul zilei de 1 Iunie, cu ocazia sărbătorilor de iarnă. Exemple de acţiuni comune cu primăria: „La mulţi ani, copilărie!”, „Urări de Anul Nou” , „Datini şi obiceiuri la români” , „Artişti în devenire” . În urma acestor acţiuni copiii pot fi răsplătiţi cu dulciuri, jucării, carti, diplome şi altele.

Parteneriat grădiniţă–şcoală

Mediul prescolar ii ofera copilului un prim mediu socializator de tip organizational care isi releva o parte din caracteristicile si particularitatile lui ca mediu institutionalizat:

-                  introduce in relatiile cu adultul o anumita distanta sociale;

-                  ofera copilului un cadru social bazat pe respectarea anumitor reguli;

-                  il familiarizeaza pe copil cu grupul din care va face parte;

-                  il obisnuieste cu programul orar,programul de viata;

-                  stimuleaza dezvoltarea autonomiei personale si a independentei.

Mediul scolar face mult mai explicite caracteristicile mediului organizational pe care mediul prescolar abia le poate pune in evidenta.

Avand in vedere ca gradinita si scoala reprezinta doua trasee educative succesive, dar parti ale unui proces care trebuie sa ramana un ansamblu unitar, legatura dintre respectivele institutii se cere intarita pt ca trecerea dintr-una intr-alta sa asigure continuitatea proiectelor si finalizarea lor adecvata.

Personalul didactic din ambele institutii trebuie sa caute impreuna acele prilejuri de colaborare care sa faciliteze integrarea copilului in mediul inail formalizat al scolii. Cele mai frecvente oportunitati de intalnire intre cele doua medii educationale privesc:

·         vizitarea unei  scoli cu grupa mare in vederea cunoasterii de catre prescolari a acestei institutii, cu acest prilej se poate realiza prezentarea in detaliu a scolii;

·         vizitare unei gradinite de catre scolarii de clasa pregatitoare pt a le impartasi celor din grupa mare primele lor experiente de tip scolar;

·         simularea in cadrul gradinitei a unor activitati de tip scolar.

Parteneriatul între cele două instituţii de învăţământ urmăreşte găsirea celor mai eficiente căi pentru a asigura adaptarea copiilor cu vârst între 3-6/7 ani la noua etapa din viaţa lor, şcoala,. Se poate realiza parteneriatul: „Paşi spre succesul şcolar” .

Colaborarea cu biserica face ca aceasta să promoveze valorile moral-religioase care sunt un punct de reper important în educaţia morală si comunitară a copilului. Exemple: „În Tine cred”, „Doamne, vino mai aproape”

Colaborarea cu poliţia

Ajută în educaţia preventivă şi cultivarea comportamentelor prosociale. Exemple: „ Învăţăm să circulăm corect”, „La drum mici pietoni!” ş.a.

Colaborarea cu instituţii sanitare, care constituie un partener necesar în creşterea şi dezvoltarea tuturor membrilor comunităţii şi la care familia face cel mai des apel. Exemple: „Copii frumoşi şi sănătoşi” , „Fructe şi legume de vitamine pline” ş.a.

Colaborarea cu asociaţiile nonguvernamentale și  cu parteneri privaţi prin acţiunile de voluntariat.

Colaborarea cu mass-media ca sprijin al programelor educative, promovare a ideilor noi, inovaţiilor şi reformei, dar şi a unor percepţii, imagini şi idei în sensul valorilor educaţiei.

Colaborarea cu cabinetele de asistenţă psihopedagogică

Consilierea urmărește o educaţie eficientă şi o dezvoltare optimă a personalităţii copilului prin armonizarea celor trei termeni ai relaţiei triadice: familie-grăfiniță-copil.

În procesul de consiliere se încearcă provocarea unei schimbări voluntare în atitudinile şi comportamentul celui consiliat. Strategiile utilizate în acest sens depind atât de scopurile clientului, cât şi de orientarea teoretică a consilierului.

Scopul fundamental al consilierii şcolare este sprijinirea clientului (copil, părinte, cadru didactic) pentru ca acesta să fie capabil să se ajute singur, să se înţeleagă atât pe sine însuşi, cât şi realitatea înconjurătoare.

Principalele componente ale acestei forme de sprijin reprezintă:

1.                 Consilierea educativă a familiei sau consilierea familială

2.                 Educaţia familiei şi educaţia părinţilor

Parteneriatul grădiniță-familie-comunitate, necesită din partea tuturor celor implicați acceptare, toleranță, interacțiune, egalitate de șanse,  comunicare, colaborare și cooperare, susținere reciprocă și lucru în echipă.

Motivul principal al acestui parteneriat este dezvoltarea globală și optimă a copilului.

Fiecare participant are o parte esențială în atingerea scopului.

Grădiniţa ca mediu incluziv, aderă la principiul centrării pe identitatea unică a fiecărui copil. Toţi copiii au dreptul la educaţie. O grădiniţă incluzivă:

• răspunde nevoilor, drepturile şi responsabilităţilor copiilor şi angajaţilor;

 • este prietenoasă, deschisă, adecvat decorată;

• presupune înţelegerea şi acceptarea diferenţelor dintre copii;

• este bazată pe democraţie şi solidaritate umană, pe lucrul în echipă;

 • este echitabilă; • oferă răspunsuri adecvate situaţiilor educaţionale variate;

• manifestă flexibilitate şi adaptare la schimbare;

 • învăţă acceptarea şi integrarea tuturor copiilor;

 • respectă aptitudinile, interesele, abilităţile, dizabilităţile, caracteristicile fiecăruia.