Colaborarea cu părinții și cu alte categorii profesionale de sprijin

 

Un rol important în educația incluzivă îl are dezvoltarea parteneriatelor strategice cu alte instituții publice sau private din comunitate,dar și cu părinții. Parteneriatul implică ideea de a lucra împreună pentru a atinge un scop comun. Crearea unei relații de încredere și respect reciproc, un schimb constant de informații, precum și asumarea de sarcini stau la baza unui parteneriat autentic. Colaborarea dintre școală și părinți presupune responsabilizarea acestora ca să sprijine activitatea instituției, să înțeleagă importanța educației în dezvoltarea copiilor, să continue și să completeze demersurile întreprinse de profesori.

Educația incluzivă se bazează pe munca în echipa pluridisciplinară. Cooperarea între specialiști are atât o dimensiune etică, cât și una sociologică. Dimensiunea etică vizează respectarea interesului superior al copilului. Dimensiunea sociologică are la bază atât competențele personale dobândite de‑a lungul vieții, cum ar fi capacitatea de a stabili legături trainice și a le mobiliza la nevoie, cât și experiența în muncă, aptitudinea de a lucra în echipă și stabilirea unor raporturi de încredere. Pe lângă aceasta este importantă și flexibilitatea, care se referă la capacitatea de adaptare la condiții care se pot schimba mereu.

Responsabilitatea privind intervenția asupra copiilor cu CES este împărțită între instituțiile de învățământ, cele de asistență socială precum și cele din domeniul medical. Din acest motiv specialiștii din cadrul acestor instituții sunt nevoiți să comunice.

Contractele de parteneriat interinstituționale, în care sunt clarificate drepturile și obligațiile fiecărei instituții și sunt stabilite obiectivele și regulile, oferă un cadru legal de comunicare și totodată facilitează colaborarea.

În conformitate cu prevederile normative în vigoare, pentru fiecare elev cu CES se elaborează un plan educațional individualizat (PEI), parte componentă a pachetului de documente curriculare, instrument de organizare și realizare coordonată a procesului educațional pentru copilul CES.

În scopul elaborării PEI, se constituie, din specialiștii cu atribuții în asistența copiilor cu CES, echipa PEI. Componența echipei PEI este recomandată de CMI și aprobată prin ordin de către directorul instituției de învățământ. În componența echipei PEI intră, de regulă: învățătorul/dirigintele clasei în care este inclus copilul, învățătorul/profesorii la clasă, cadrul didactic de sprijin, psihologul, logopedul, alți specialiști, după caz. În procesul PEI se relevă câteva niveluri de responsabilitate, fiecare din acestea având atribuții distincte în asigurarea unui process coerent, coordonat și calitativ.

Psihologul școlar:

•          Acumulează și comunică echipei informația cu referință la punctele forte, necesitățile, interesele și caracteristicile specifice ale elevului (limbajul, gândirea, imaginația, memoria, atenția, tipul de inteligență, afectivitatea/emotivitatea, temperamentul, stilul de învățare);

•          Formulează recomandări membrilor echipei privind planificarea activităților de asistență a elevului în conformitate cu cerințele educaționale speciale și caracteristicile specifice ale acestuia;

•          Prezintă recomandări privind adaptările ambientale adecvate cerințelor educaționale speciale ale elevului;

•          Planifică și realizează asistența psihologică a elevului;

•          Concretizează adaptările psihopedagogice necesare în organizarea procesului educațional;

•          Colaborează cu toți specialiștii implicați în elaborarea/ realizarea/monitorizarea PEI.

Cadrul didactic de sprijin:

•          Planifică și realizează asistența individualizată a elevului cu CES (la clasă, în CREI);

•          Ajută elevul în realizarea activităţilor de învăţare, în coordonare cu învăţătorul/ profesorii la clasă;

 •         Urmăreşte progresul elevului privind finalităţile de învăţare descrise în PEI, în coordonare cu învăţătorul/profesorii la clasă;

•          Supraveghează nivelul de atingere a finalităţilor indicate în PEI şi consemnează realizările şi progresele elevului;

•          Colaborează cu toţi specialiştii implicaţi în procesul PEI.

Logopedul:

•          Participă la procesul de elaborare, realizare, monitorizare, revizuire/actualizare a PEI;

•          Elaborează și realizează programe individuale de asistență logopedică pentru copil;

•          Coordonează programele de asistență cu alți specialiști;

•          Selectează/elaborează, adaptează și aplică instrumente de evaluare logopedică;

•          Identifică și/sau elaborează materiale didactice accesibile și adecvate copilului;

•          Sprijină și consiliază cadrele didactice și părinții în abordarea individualizată a

copilului cu tulburări de limbaj.

Kinetoterapeutul:

•          Participă la procesul PEI, prin elaborare, realizare, monitorizare, revizuire/actualizare a PEI;

•          Elaborează și realizează programe individualizate de abilitare/reabilitare fizică a copilului;

•          Utilizează tehnici corespunzătoare vârstei și potențialului copilului;

•          Evaluează/reevaluează progresul în dezvoltarea psihomotorie a copilului și adaptează planul de asistență în funcție de rezultat;

•          Implică părinții în implementarea programelor de asistență kinetoterapeutică;

•          Colaborează cu personalul didactic, nedidactic și auxiliar în abordarea individualizată a copilului.

Părinții/alți reprezentanți legali ai copilului:

•          Furnizează informaţii la zi privind copilul (stilul și modul de învăţare acasă,

pregătirea temelor etc.);

•          Oferă informaţii importante care ajută la elaborarea adaptărilor curriculare

pentru copil (de exemplu, despre talentul şi abilităţile pe care le manifestă copilul acasă şi în comunitate, despre preocupările, preferinţele/non-preferințele

copilului, despre modul propriu de învăţare, despre interesele acestuia şi modul

de reacţionare în diverse situaţii);

•          Consolidează şi asigură continuitate demersului educaţional și non-educațional

realizat de personalul din instituţia de învăţământ, oferind copilului acasă posibilităţi pentru dezvoltare și aplicare în practică a competenţelor;

•          Furnizează informaţii privind modul în care copilul transferă/poate transfera

competențele achiziționate în cadrul școlii în situaţii cotidiene acasă şi în comunitate;

•          Se implică în luarea deciziilor vizând copilul şi în realizarea programelor de

abilitare/reabilitare continuă a dezvoltării acestuia;

•          Asigură frecvența școlară a copilului;

•          Colaborează cu instituția de învăţământ în scopul realizării obiectivelor.