Curriculumul
este considerat “unul dintre conceptele cheie ale pedagogiei contemporane” .
Curriculumul reprezintă ansamblul coerent de conținuturi, metode de învățare și
metode de evaluare a performanțelor școlare, organizat în vederea atingerii
unor obiective determinate.
În sens restrâns, curriculum reprezintă ansamblul
documentelor de tip reglator sau de altă natură, în cadrul cărora se
consemnează experiențele de învățare.
Conţinutul
învăţământului preuniversitar este asigurat prin Curriculumul naţional.
Conform
Legii învățământului, curriculumul naţional este ansamblul coerent
al planurilor-cadru de învăţământ, al programelor şcolare şi al manualelor
şcolare din învăţământul preuniversitar.
Curriculum Național este format din nouă segmente:
-
curriculum-nucleu
–reprezintă aproximativ 65-70 % din Curriculum-ul Naţional (trunchi comun)
-
curriculum
la decizia şcolii –reprezintă aproximativ 30-35 % din Curriculum-ul Naţional
Prima
instituţie de învăţământ cu care copiii intră în contact este grădiniţa –
instituţia menită să ocrotească şi să facă educaţia copiilor aflaţi la vârsta
copilăriei mijlocii (3-6/7 ani).
Intr-o viziune noua,
impusa de cadrul reformator al invatamantului in momentul actual, planul de invatamant inclus in Curriculum-ul pentru educatie timpurie prezinta
o abordare sistemica, in vederea asigurarii
continuitatii in cadrul aceluiasi ciclu curricular, a interdependentei dintre
disciplinele scolare si categoriile de activitati (arii curriculare) si,
totodata, a deschiderii spre module optionale de instruire.
Noul plan de invatamant are o structura pe doua
niveluri de varsta si, in contextul unei
invatari centrate pe copil,
incurajeaza abandonarea eterogenitatea (constituirea grupelor pe sistemul
cronologic). De asemenea, acesta prezinta o constructie diferita, in functie de tipul de program al gradinitei
si o delimitare pe tipuri de activitati de invatare:
-
Activitati pe domenii
experientiale,
-
Jocuri si activitati
didactice alese
-
Activitati de
dezvoltare personala.
La baza curriculumului pentru învățământul preșcolar stau următoarele
principii fundamentate:
Principiul educaţiei centrate pe copil (cunoașterea, respectarea şi
valorizarea unicităţii copilului, a nevoilor, trebuinţelor şi caracteristicilor
acestuia);
Principiul respectării drepturilor copilului (dreptul la educaţie,
dreptul la liberă exprimare etc.);
Principiul învăţării active (crearea de experienţe de învăţare în care
copilul participă activ si poate alege și influența modul de desfășurare a activității);
Principiul dezvoltării integrate (printr-o abordare integrată a
activităţilor, multidisciplinară/interdisciplinară);
Principiul interculturalităţii (cunoaşterea, recunoaşterea şi
respectarea valorilor naţionale şi ale celorlalte etnii);
Principiul echităţii şi nondiscriminării (dezvoltarea unui curriculum
care să asigure, în egală măsură, oportunităţi de dezvoltare tuturor copiilor, indiferent
de gen, etnie, religie sau statut socio-economic);
Principiul educaţiei ca interacţiune dintre educatori şi copil
(dependenţa rezultatelor educaţiei de ambele părţi participante în proces, atât
de individualitatea copilului, cât şi de personalitatea educatorului/
părintelui).
Elaborarea prezentului curriculum pentru învăţământul
preşcolar prefigurează patru mari tendinţe de schimbare:
1. Diversificarea
strategiilor de predare-învăţare-evaluare, cu accent deosebit pe:
a) Metodele
activ-participative, care încurajează plasarea copilului în situaţia de
a explora şi de a deveni independent.
b) Jocul ca: formă fundamentală de
activitate în copilăria timpurie şi formă de învăţare cu importanţă
decisivă pentru dezvoltarea şi educaţia copilului.
c) Evaluare care ar trebui să urmărească
progresul copilului în raport cu el însuşi şi mai puţin raportarea la norme de
grup (relative). O evaluare eficientă este bazată pe observare sistematică
în timpul diferitelor momente ale programului zilnic, dialogul cu părinţii,
portofoliul copilului, fişe etc.
2. Mediul educaţional
trebuie să permită
dezvoltarea liberă a copilului şi să pună în evidenţă dimensiunea
interculturală şi pe cea a incluziunii sociale.
Mediul trebuie astfel pregătit
încât să permită copiilor o explorare activă şi interacţiuni variate cu
materialele, cu ceilalţi copii şi cu adultul (adulţii)
3. Rolul familiei în aplicarea prezentului
curriculum este acela de partener. Părinţii ar trebui să cunoască şi participe
în mod activ la educaţia copiilor lor desfăşurată în grădiniţă. Implicarea
familiei nu se rezumă la participarea financiară, ci şi la participarea în luarea
deciziilor legate de educaţia copiilor, la prezenţa lor în sala de grupă în
timpul activităţilor şi la participarea efectivă la aceste activităţi şi, în
general, la viaţa grădiniţei şi la toate activităţile şi manifestările în care
aceasta se implică.
4. Totodată, curriculumul
pentru învăţământul preşcolar promovează conceptul de dezvoltare globală a
copilului, considerat a fi central în perioada copilăriei timpurii - pregătirea
copilului pentru şcoală şi pentru viaţă trebuie să aibă în vedere nu doar
competenţele academice, ci în aceeaşi măsură, capacităţi, deprinderi, atitudini
ce ţin de dezvoltarea socio-emoţională,dezvoltarea cognitivă, dezvoltarea
fizică .
Structural,
prezentul curriculum aduce în atenţia cadrelor didactice următoarele componente:
finalităţile, conţinuturile, timpul de instruire şi sugestii privind
strategiile de instruire şi de evaluare pe nivelurile de vârstă.
Finalitățile educației timpurii, vizează o serie de aspecte, care se constituie în premise ale
competențelor-cheie formate, dezvoltate și diversificate, pe traseul
școlarizării ulterioare:
□ Dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a personalităţii copilului,
în funcţie de ritmul propriu şi de trebuinţele sale, sprijinind formarea autonomă
şi creativă a acestuia.
□ Dezvoltarea capacităţii de a interacţiona cu alţi copii, cu adulţii şi
cu mediul pentru a dobândi cunoştinţe, deprinderi, atitudini si conduite noi;
□ Încurajarea explorărilor, exerciţiilor, încercărilor si
experimentărilor, ca experienţe autonome de învăţare;
□ Descoperirea, de către fiecare copil, a propriei identităţi, a
autonomiei şi dezvoltarea unei imagini de sine pozitive;
□ Sprijinirea copilului în achiziţionarea de cunoştinţe, capacităţi,
deprinderi şi atitudini necesare la intrarea în şcoală şi pe tot parcursul
vieţii.
Întrucât
finalităţile educaţiei în perioada timpurie (de la naştere la 6/7 ani) vizează
dezvoltarea globală a copilului, obiectivele cadru şi de referinţă ale
prezentului curriculum sunt formulate pe domenii experienţiale ţinându-se cont de reperele stabilite de domeniile
de dezvoltare.
În acest sens, domeniile experienţiale devin instrumente de atingere a
unor obiective si, în acelaşi timp, instrumente de măsură pentru dezvoltarea
copilului, în contextul în care ele indică deprinderi, capacităţi, abilităţi,
conţinuturi specifice domeniilor de dezvoltare.
În ceea ce priveşte finalităţile, gradiniţa de copii urmăreşte pe tot parcursul ariilor şi al ciclurilor
sale curriculare, atingerea următoarelor două obiective de maximă
generalitate, derivate din structura idealului educaţiei („formarea personalităţii
autonome şi creative”):
a) Dezvoltarea
psihică şi fizică normală a copiilor, în conformitate cu ritmul propriu de
dezvoltare a acestora, dar şi cu trebuinţele, activitate specifică vârstei
preşcolare, situată între 3-6/7 ani;
b) Socializarea
copilului preşcolar şi pregătirea acestuia pentru debutul şcolarităţii – la
nivel intelectual, afectiv-motivaţional şi psihomotor.
Noul curriculum preşcolar prefigurează
două mari tendinţe de schimbare în interiorul sistemului preşcolar: acestea
vizează crearea unui mediu educaţional adecvat, în vederea stimulării continue
a învăţării spontane a copilului, accentuează ideea de folosire a contextului
ludic şi a învăţării active în stimularea rutei individuale a învăţării.
Noul curriculum preşcolar se orientează
asupra folosirii metodei proiectelor tematice de grup, selectate, proiectate şi
elaborate cu ajutorul copilului, în care brainstorming-ul, lucrul în echipă şi
acţiunea directă a copilului cu mediul sunt mijloacele de bază ale procesului
de predare-învăţare.
În proiectarea curriculară actuală
conţinuturile sunt considerate mijloace prin care se vizează atingerea
obiectivelor curriculare: cadru, de referinţă şi operaţionale propuse drept
intermediari în procesul de formare şi dezvoltare la copii a unui sistem de
competenţe educaţionale, intelectuale/cognitive, psihomotorii,
afectiv-atitudinale, de comunicare şi relaţionare socială, de luare a
deciziilor, de asumare a riscurilor, de adoptare a unor soluţii personale, a
atitudinilor şi comportamentelor celor care se educă.
Planul de invatamant permite
parcurgerea interdisciplinara, integrata a continuturilor propuse si
asigura libertate cadrului didactic in planificarea activitatii
zilnice cu prescolarii.
Intr-un demers coerent al
centrarii demersurilor educationale pe copil, noul curriculum scoate in
evidenta relatia biunivoca
continut-metoda si pune un accent deosebit pe rolul educatoarei in procesul de activizare a functiilor mintale
constructive si creative ale copiilor, pe realizarea unei „dialectici
pedagogice” in care copiii si educatoarea se afla intr o interactiune si
acomodare reciproca, subtila si continua.
De asemenea, ea insista pe:
-
Ideea
conform careia cadru didactic joaca rolul
de persoana resursa, care informeaza prescolarul si ii faciliteaza acestuia
accesul la informatii, care diagnosticheaza dificultatile copilului si care il
sprijina si orienteaza fara a-l contrazice sau eticheta, care lucreaza
individual sau in grupuri mici cu prescolarii, respectand ritmul lor propriu;
-
Dechiderea gradinitei catre exterior, catre comunitate si, in acest context
considera ca invatarea realizata de
la persoane din afara institutiei este la fe de valoroasa precum cea de la
cadrul didactic;
-
Utilizarea
in mod cat mai flexibil a spatiului, mobilierului si a materialelor si
echipamentelor
specifice.
Unul dintre obiectivele concrete ale reformei
invatamantului prescolar este reevaluarea continuturilor, a programelor
scolare si compatibilizarea acestora cu programele moderne ale altor tari,
convertindu-l intr-un invatamant in esenta creativ.
Programa si planul de invatamant permit parcurgerea modulara si
interdisciplinara a continuturilor. Ele sunt structurate pe doua niveluri: 3-5
ani unde accentul cade indeosebi pe socializarea copilului si obtinerea
treptata a autonomiei personale, si intervalui 5-7 ani, unde accentul se va
deplasa spre pregatirea pentru scoala si pentru viata sociala.
Progresul pedagogiei prescolare este influentat si de pedagogiile
alternative in care activitatea este o problema centrala in proiectarea
dezvoltarii persoanei. Traditia si inovatia se intrepatrund in sprijinul unei
cat mai adecvate reforme a continuturilor.
Ideea centrala a continutului este
accentuarea caracterului sau formativ,
educativ, renuntarea la retinerea mecanica, formala a informatiilor si
accentuarea formarii deprinderilor de munca intelectuala, de organizare si
sistemantizare a cunostiintelor, priceperilor si deprinderilor, astfel incat
ele sa produca noi cunostiinte, sa influenteze asimilarea altora si sa poata fi
aplicate in practica fara dificultati.
Abordarea inter-pluri, si transdisciplanara in
organizarea continuturilor pe arii curriculare si pe teme mari faciliteaza
transferurile de cunostinte, de priceperi si capacitati, astfel incat ele devin
operationale, strategice, usor de utilizat.
Activitatile alese, optionalele si
extinderile raspund principiului invatarii conform propriei motivatii si a liberei alegeri, in ritmul propriu
al fiecarui copil, in timp ce activitatile
comune asigura „un minim de cultura generala” accesibil
si necesar tuturor copiilor. Se mai vorbeste si de „ curriculum de baza”, trunchi comun,
in sensul ca vizeaza obiectivele generale pentru toti copiii ce termina
gradinita, in timp ce celelalte sunt „curriculum la alegere” fie pentru
gradinita respectiva (la latitudinea consiliului de administratie), fie pentru
categorii distincte de copii (la solicitarea parintilor). Programarea
activitatilor saptamanale se face pe teme, subiecte abordate multidisciplinar,
la mai multe activitati distincte.
In situatii speciale, de exemplu, pentru copii cu nevoi speciale de
educatie, se vorbeste de „curriculum
diferentiat si personalizat”, destinat fiecarui copil in parte, elaborat
dupa o examinare si cunoastere specifica a dificultatilor de abordare a
continutului. Pentru acesti copii se preconizeaza programe speciale, educatori
de sprijin, specialisti in educatie speciala, materiale didactice auxiliare si
forme distincte de evaluare si recuperare a ramanerilor in urma
Domeniile
experienţiale sunt:
|
Domenii experienţiale |
Continutul domeniului experiential |
|
|
Domeniul limbă şi comunicare –
DLC |
Acoperă stăpânirea exprimării
orale şi scrise, ca şi abilitatea de a înţelege comunicarea verbală şi
scrisă. Se apreciază că prin ascultare şi exprimare în situaţii de grup,
preşcolarii devin capabili să exploreze experienţele altor persoane şi să-şi
extindă astfel propriul repertoriu de experienţe semnificative. Se urmăreşte
ca aceştia să vorbească cu încredere, clar şi fluent, utilizând modalităţi de
exprimare adecvate pentru diferite categorii de auditoriu. |
|
|
Domeniul ştiinţe – DŞ |
Include atât abordarea domeniului matematic prin intermediul
experienţelor practice cât şi înţelegerea naturii, ca fiind modificabilă de
fiinţele umane cu care se află în interacţiune |
|
|
Domeniul om şi societate – DOS |
Include omul, modul lui de
viaţă, relaţiile cu alţi oameni, relaţiile cu mediul social, ca si
modalităţile în care acţiunile umane influenţează evenimentele. Domeniul are o extindere şi către contexte
curriculare care privesc tehnologia, în sensul abordării capacităţilor umane
de a controla evenimentele şi de a ordona mediul. |
|
|
Domeniul psihomotric – DPM |
Acoperă coordonarea şi controlul mişcărilor corporale, mobilitatea
generală şi rezistenţa fizică, abilităţile motorii şi de manipulare de
fineţe, ca şi elemente de cunoaştere, legate mai ales de anatomia si
fiziologia omului. Activităţile prin care preşcolarii pot fi puşi în contact
cu acest domeniu sunt activităţile care implică mişcare corporală, competiţii
între indivizi sau grupuri, având ca obiect abilităţi psihomotorii, ca şi
activităţile care pot avea drept rezultat o mai bună supleţe, forţă, rezistenţă
sau ţinuta. |
|
|
Domeniul estetic şi creativ –
DEC |
Acoperă abilităţile de a
răspunde emoţional şi intelectual la experienţe perceptive, sensibilitatea
faţă de diferitele niveluri de manifestare a calităţii, aprecierea frumosului
şi a adecvării la scop sau utilizare. |
|
Domeniile de dezvoltare sunt diviziuni convenţionale, necesare din
raţiuni pedagogice, pentru asigurarea dezvoltării depline, complexe şi pentru
observarea evoluţiei copilului. Între toate domeniile de dezvoltare există
dependenţe şi interdependenţe, astfel că fiecare achiziţie dintr-un domeniu
influenţează semnificativ progresele copilului în celelalte domenii.
Domeniile
de dezvoltare sunt:
A. DOMENIUL Dezvoltarea fizică, sănătate şi igienă personală – cuprinde o gamă largă de
deprinderi şi abilităţi (de la mişcări largi, cum sunt săritul, alergarea,
până la mişcări fine de tipul realizării desenelor sau modelarea), dar şi
coordonarea, dezvoltarea senzorială, alături de cunoştinţe şi practici
referitoare la îngrijire şi igienă personală, nutriţie, practici de menţinerea
sănătăţii şi securităţii personale.
Dimensiuni
ale domeniului:
Dezvoltare fizică:
Dezvoltarea
motricităţii grosiere
Dezvoltarea
motricităţii fine
Dezvoltarea
senzorio-motorie
Sănătate şi igienă personală:
Promovarea
sănătăţii şi nutriţiei
Promovarea
îngrijirii şi igienei personale
Promovarea
practicilor privind securitatea personală
B. DOMENIUL Dezvoltarea socio-emoţională – vizează debutul vieţii sociale a
copilului, capacitatea lui de a stabili şi menţine
interacţiuni cu adulţi si copii. Interacţiunile sociale mediază modul în care
copiii se privesc pe ei înşişi si lumea din jur. Dezvoltarea emoţională vizează
îndeosebi capacitatea copiilor de a-şi percepe şi exprima emoţiile, de a
înţelege şi a răspunde emoţiilor celorlalţi, precum şi dezvoltarea conceptului
de sine, crucial pentru acest domeniu. În strânsă corelaţie cu conceptul de
sine se dezvoltă imaginea despre sine a copilului, care influenţează decisiv
procesul de învăţare.
Dimensiuni
ale domeniului:
Dezvoltarea
abilităţilor de interacţiune cu adulţii
Dezvoltarea
abilităţilor de interacţiune cu copiii de vârstă apropiată
Acceptarea
şi respectarea diversităţii
Dezvoltarea
comportamentelor prosociale
Dezvoltare emoţională:
Dezvoltarea
conceptului de sine
Dezvoltarea
controlului emoţional
Dezvoltarea
expresivităţii emoţionale
C. DOMENIUL Dezvoltarea limbajului şi a comunicării – vizează dezvoltarea limbajului (sub
aspectele vocabularului, gramaticii, sintaxei, dar şi a înţelegerii
semnificaţiei mesajelor), a comunicării (cuprinzând abilităţi de ascultare,
comunicare orală si scrisă, nonverbală si verbală) şi preachiziţiile pentru
scris-citit şi însoţeşte dezvoltarea în fiecare dintre celelalte domenii.
Dimensiuni
ale domeniului:
Dezvoltarea limbajului şi a
comunicării:
Dezvoltarea
capacităţii de ascultare si înţelegere (comunicare receptivă)
Dezvoltarea
capacităţii de vorbire şi comunicare (comunicare expresivă)
Dezvoltarea premiselor citirii şi
scrierii:
Participarea
la experienţe cu cartea; cunoaşterea şi aprecierea cărţii
Dezvoltarea
capacităţii de discriminare fonetică; asocierea sunet-literă
Conştientizarea
mesajului vorbit/scris
Însuşirea
deprinderilor de scris; folosirea scrisului pentru transmiterea unui mesaj
D. DOMENIUL Dezvoltarea cognitivă – a fost definită în termenii
abilităţii copilului de a înţelege relaţiile dintre obiecte,
fenomene, evenimente şi persoane, dincolo de caracteristicile lor fizice.
Domeniul include abilităţile de gândire logică şi rezolvare de probleme,
cunoştinţe elementare matematice ale copilului şi cele referitoare la lume şi
mediul înconjurător.
Dimensiuni
ale domeniului:
Dezvoltarea gândirii logice şi
rezolvarea de probleme
Cunoştinţe şi deprinderi elementare
matematice, cunoaşterea şi înţelegerea lumii:
Reprezentări
matematice elementare (numere, reprezentări numerice, operaţii, concepte de
spaţiu, forme geometrice, înţelegerea modelelor, măsurare)
Cunoaşterea
şi înţelegerea lumii (lumea vie, Pământul, Spaţiul, metode ştiinţifice).
E. DOMENIUL Capacităţi şi atitudini în învăţare – se referă la modul în care copilul
se implică într-o activitate de învăţare, modul în care abordează sarcinile şi
contextele de învăţare, precum şi la atitudinea sa în interacţiunea cu mediul
şi persoanele din jur, în afara deprinderilor şi abilităţilor menţionate în
cadrul celorlalte domenii de dezvoltare.
Dimensiuni
ale domeniului:
Curiozitate
şi interes
Iniţiativă
Persistenţă
în activitate
Creativitate
Obiectivele
cadru sunt formulate în termeni de generalitate şi
exprimă competenţele care trebuie dezvoltate
pe durata învăţământului preşcolar pe cele cinci domenii experienţiale.
Obiectivele
de referinţă, precum şi exemplele de comportament, ca
exprimări explicite rezultatelor învăţării
(conceptelor, cunoştinţelor, abilităţilor şi atitudinilor, dar şi ale
competenţelor vizate) sunt fromulate pentru fiecare temă şi fiecare domeniu
experienţial în parte. În formularea acestora s-a ţinut cont de:
posibilităţile, interesele şi nevoile copilului
preşcolar, precum şi respectarea ritmului propriu al acestuia;
Este bine să subliniem faptul că, obiectivele
de referinţă, comportamentele selectate pentru cele
şase teme curriculare
integratoare, precum şi sugestiile de
conţinuturi sunt orientativ aşezate şi constituie mai degrabă un suport pentru
cadrele didactice.
Întrucât finalităţile educaţiei în perioada
timpurie (de la naştere la 6/7 ani) vizează dezvoltarea globală a copilului,
obiectivele cadru şi de referinţă ale prezentului curriculum sunt formulate pe domenii
experienţiale
.
Cele 6 TEME ANUALE
|
Nr crt. |
Denumire temă |
Descrierea temei |
|
1. |
CINE SUNT/ SUNTEM? |
O explorare a naturii umane, a convingerilor si
valorilor noastre, a corpului uman, a stării de sănătate proprii si a
familiilor noastre, a prietenilor, comunităţilor şi culturilor cu care venim
în contact (materială, fizică, sufletească, culturală şi spirituală), a
drepturilor şi a responsabilităţilor noastre, a ceea ce înseamnă să fii om) |
|
2. |
CÂND, CUM ŞI DE CE SE INTÂMPLĂ? |
O explorare a lumii fizice şi materiale, a
universului apropiat sau îndepărtat, a relaţiei cauză – efect, a fenomenelor
naturale şi a celor produse de om, a anotimpurilor, a domeniului ştiinţei şi
tehnologiei) |
|
3. |
CUM ESTE, A FOST ŞI VA FI AICI PE PĂMÂNT? |
O explorare a Sistemului solar,
a evoluţiei vieţii pe Pământ, cu identificarea factorilor care întreţin
viaţa, a problemelor lumii contemporane: poluarea, încălzirea globală,
suprapopularea etc. O explorare a orientării
noastre în spaţiu şi timp, a istoriilor noastre personale, a istoriei şi
geografiei din perspectivă locală şi globală, a căminelor şi a călătoriilor
noastre, a descoperirilor, explorărilor, a contribuţiei indivizilor şi a
civilizaţiilor la evoluţia noastră) |
|
4. |
CUM PLANIFICAM / ORGANIZAM O
ACTIVITATE? |
O explorare a modalităţilor
în care comunitatea / individul îşi planifică şi organizează activităţile,
precum şi a universului produselor muncii şi, implicit, a drumului pe care
acestea îl parcurg. O incursiune în lumea
sistemelor şi a comunităţilor umane, a fenomenelor de utilizare / neutilizare
a forţei de munca şi a impactului acestora asupra evoluţiei comunităţilor
umane, în contextul formării unor capacităţi antreprenoriale) |
|
5. |
CU CE SI CUM EXPRIMAM CEEA CE SIMŢIM? |
O explorare a felurilor în care
ne descoperim şi ne exprimăm ideile, sentimentele, convingerile si valorile,
îndeosebi prin limbaj şi prin arte. O incursiune în lumea patrimoniului cultural
naţional şi universal). |
|
6. |
CE ŞI CUM VREAU SĂ FIU? |
O explorare a drepturilor şi
a responsabilităţilor noastre, a gândurilor şi năzuinţelor noastre de
dezvoltare personală. O incursiune în universul
muncii, a naturii şi a valorii sociale a acesteia. O incursiune în lumea
meseriilor, a activităţii umane in genere, în vederea descoperirii
aptitudinilor şi abilităţilor proprii, a propriei valori şi a încurajării
stimei de sine). |
Obiective operationale – reprezinta finalitati ce se urmareste a fi atinse la
sfarsitul unei activitati de invatare si descriu comportamentul pe care
prescolarul/elevul trebuie sa il detina la sfarsitul activitatii.. Sunt
formulare de catre cadrul didactic pentru fiecare activitate de invatare in
parte, in concordanta cu obiectivele de referinta.
In formularea unui obiectiv operational trebuie sa
respectam urmatorii pasi (dupa R.F. Mager in Ezechil, Paisi – Lazarescu, 2011,
p.89):
·
stabilirea verbului de actiune : sa + verb de actiune
(sa identifice, sa enumere,
sa defineasca, sa descrie, sa clasifice, sa deseneze, sa rezolve, sa
demonstreze, sa recunoasca, sa scrie, sa aseze, sa ordoneze, sa sa explice, sa
compuna, etc)
·
stabilirea conditiilor in care se realizeaza actiunea
·
formularea criteriilor de evaluare a comportamentului
elevului
-prin
specificarea unui nr. minim de raspunsuri corecte;
-prin
precizarea limitei maxime de timp;
-prin
precizarea unor conditii estetice (frumos, ingrijit, lizibil, cursiv, ritmic
etc.)
Planul
de învățământ
Planul de învăţământ este un document
oficial, obligatoriu in care sunt prevazute, pentru fiecare an scolar,
disciplinele de invatamant si numarul de ore aferent fiecarei discipline.
Acest document are caracter
reglator-strategic şi reflectă filosofia şi politica educaţională a
sistemului de învăţământ naţional.
Importanţa planului de învăţământ este
demonstrată prin efectele sale asupra tuturor celorlalte componente ale
sistemului şi procesului de învăţământ
Documentul se
prezintă sub formă schematică, cuprinzând toate activităţile de învățare pentru
fiecare grupă şi nivel de vârstă, numărul de ore aferente săptămânal fiecărei
categorii/ fiecărui tip de activități.
Planul de
învăţământ, ca şi domeniile experienţiale, permite parcurgerea
interdisciplinară, integrată a conţinuturilor propuse şi asigură libertate
cadrului didactic în planificarea activităţii zilnice cu preşcolarii.
|
Intervalul de vârstă |
Categorii de activităţi de
învăţare |
Nr.de activităţi /săptămână |
Nr.ore/tură, din norma cadrului
didactic, dedicate categoriilor de activităţi din planul de învăţământ |
|
|
ON* |
OP/OS* |
|||
|
37 – 60 luni (3,1 – 5 ani) |
Activităţi pe domenii
experienţiale |
7 |
+ 7 |
2h x 5 zile = 10h |
|
Jocuri si activităţi didactice
alese |
10 |
+ 5 |
1,5h x 5 zile = 7,5h |
|
|
Activităţi de dezvoltare
personală |
5 |
+ 10 |
1,5h x 5 zile = 7,5h |
|
|
TOTAL |
22 |
+ 22 |
25 h |
|
|
61 – 72 luni (5,1 - 6ani) |
Activităţi pe domenii
experienţiale |
10 |
+ 10 |
3h x 5 zile = 15h |
|
Jocuri si activităţi didactice
alese |
10 |
+ 5 |
1h x 5 zile = 5h |
|
|
Activităţi de dezvoltare
personală |
6 |
+ 11 |
1h x 5 zile = 5h |
|
|
TOTAL |
26 |
+ 26 |
25 h |
|
Pentru grupele de vârstă cuprinse în
intervalul 3-5 ani, categoriile de activităţi desfăşurate cu copiii vor
viza îndeosebi socializarea copilului (colaborare, cooperare, negociere,
luarea deciziilor în comun etc.) şi obţinerea treptată a unei autonomii
personale, iar pentru grupele de vârstă cuprinse în intervalul 5-7 ani,
accentul se va deplasa spre pregătirea pentru şcoală şi pentru viaţa socială
a acestuia.
Numărul de activităţi zilnice
desfăşurate cu copiii variază în funcţie de tipul de program ales de părinţi
(program normal – 5 ore sau program prelungit – 10 ore), iar numărul de
activităţi dintr-o săptămână variază în funcţie de nivelul de vârstă al
copiilor (respectiv: 3 - 5 ani şi 5 - 6/7 ani). Totodată, pentru nivelul 3 -5
ani, unde sunt numai 7 activităţi integrate sau pe discipline se recomandă
alternarea activităţilor artistico-plastice şi de educaţie muzicală sau a
acestora cu activităţile practice.
Noul plan de
învăţământ are o structură pe patru niveluri de vârstă și vizează
activități de învățare ce se desfășoară cu întreaga grupă de copii sau pe
grupuri mici, în decursul unei zile/săptămâni.
De asemenea,
acesta prezintă o construcţie diferită, în funcţie de vârstă şi o delimitare pe
tipuri de activităţi de învăţare: Activităţi pe domenii experienţiale, jocuri
şi activităţi didactice alese şi activităţi de dezvoltare personală.
PROGRAM ZILNIC
Pentru
grupe cu program normal
|
Repere orare |
Jocuri şi activităţi didactice alese |
Activităţi pe domenii experienţiale |
Activităţi de dezvoltare personală |
|
8,00 – 9,00 |
Jocuri şi activităţi didactice alese |
- |
Rutină: Primirea
copiilor (deprinderi specifice) |
|
9,00 – 11,30 |
|
Activităţi pe domenii experienţiale |
Rutină: Întâlnirea de dimineaţă (15
minute) Rutină şi
tranziţie: Ne pregătim pentru activităţi (deprinderi de igienă individuală
şi colectivă, deprinderi de ordine şi disciplină, deprinderi de autoservire) Rutină: Gustarea (deprinderi
specifice) |
|
11,30 – 13,00 |
Jocuri şi activităţi didactice alese |
- |
Activitate opţională (singura de acest tip la nivelul I şi ambele –în zile diferite - la
nivel II) Rutină şi tranziţie: În aer
liber! (deprinderi de igienă individuală şi colectivă, deprinderi de
ordine şi disciplină, deprinderi de autoservire) |
|
13,00 |
- |
- |
Rutină: Plecarea
acasă (deprinderi specifice) |
CATEGORII DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE SPECIFICE
ÎNVĂŢĂMÂNTULUI PREŞCOLAR
Activităţile de învăţare
reprezintă un
ansamblu de acţiuni cu caracter planificat, sistematic, metodic, intensiv,
organizate şi conduse de cadrul didactic, în scopul atingerii
finalităţilor prevăzute în curriculum. Desfăşurarea acestora necesită coordonarea
eforturilor comune ale celor trei parteneri ai procesului de
predare-învăţare-evaluare, respectiv: cadre didactice, părinţi, copii, dar
şi a colaboratorilor şi partenerilor educaţionali din comunitate a căror
implicare este la fel de importantă.
Activităţile de
învăţare se desfăşoară fie cu întreaga grupă de copii, fie pe grupuri mici sau
individual. Ele pot lua forma activităţilor pe discipline sau integrate, a
activităţilor liber-alese sau a celor de dezvoltare personală.
Dintre
mijloacele de realizare utilizate putem aminti: jocul liber, discuţiile libere,
jocul didactic, povestirea, exerciţiile cu material individual, experimentele,
construcţiile, lectura după imagini, observarea, convorbirea, povestirile
create de copii, memorizările, precum şi alte mijloace, specifice didacticii,
în funcţie de nevoile educaţionale ale copiilor.
Metodologia
de aplicare a planului de învățământ
Categoriile/Tipurile de
activităţi de învăţare prezente în acest plan de învăţământ sunt:
(i)
la nivel antepreșcolar – Activități
tematice, Rutine și tranziții, Jocuri și activități liber-alese
(ii)
la nivel preșcolar - Activităţi pe
domenii experiențiale (care pot fi activităţi integrate sau pe discipline),
Jocuri şi activităţi liber-alese şi Activităţi pentru dezvoltare personală.
Activitățile tematice
–AT (nivel
antepreșcolar) sunt:
Ø
Jocul (mijloace de realizare: jocul
cu jucăria, joc simbolic, joc senzorial, joc de construcție, joc didactic, joc
cu nisip și apă, jocul imitativ etc.),
Ø
Activități artistice și de
îndemânare (mijloace de realizare: desen, pictură, modelaj, activități practice
și gospodărești),
Ø
Activități de muzică și mișcare
(mijloace de realizare: audiții, jocuri muzicale, jocuri cu text și cânt,
jocuri cu instrumente de percuție, cântecele, exerciții euritmice),
Ø
Activități de creație și de
comunicare (mijloace de realizare: povestiri, memorizări, lucrul cu cartea,
citire de imagini, jocuri de cuvinte, jocuri verbal-imitative, exerciții
onomatopeice),
Ø
Activități de cunoaștere (mijloace
de realizare: observări, lecturi după imagini, activități matematice cu jucării
și obiecte concrete, convorbiri cu și fără suport intuitiv, jocuri didactice,
microexperimente)
Ø
Activități în aer liber (mijloace
de realizare: plimbări, jocuri la nisipar, jocuri și întreceri sportive,
utilizarea aparatelor de joacă adecvate vârstei).
La
nivel preșcolar, activitățile de învățare sunt:
1.
Activităţi
pe domenii experienţiale – ADE
Ø
Activităţi didactice
pe discipline de învăţământ
|
Domenii experienţiale |
Activităţi de învăţare |
|
Domeniul limbă şi comunicare –
DLC |
Activităţi de educarea limbajului |
|
Domeniul ştiinţe – DŞ |
Activităţi matematice |
|
Activităţi de cunoaşterea
mediului |
|
|
Domeniul om şi societate – DOS |
Activităţi de educaţie pentru societate |
|
Activităţi practice |
|
|
Domeniul psihomotric – DPM |
Activităţi de educaţie fizică |
|
Domeniul estetic şi creativ –
DEC |
Activităţi de educaţie muzicală |
|
Activităţi artistico – plastice |
|
Nr. crt. |
Categorii de activităţi de învăţare |
Abrevieri |
|
1 |
Activităţi de învăţare -
activităţi integrate; -
activităţi monodisciplinare. |
ADE |
|
2 |
Jocuri şi activităţi didactice alese |
ALA |
|
3 |
Activităţi de dezvoltare personală |
ADP |
Tipuri
de activităţi didactice de învăţare
(după
sarcina didactică)
|
Tipul de activitate didactică |
Atribute |
|
Activitate didactică de
predare – învăţare de noi cunoştinţe |
Ø
secvenţele
didactice în care educatoarea comunică noi cunoştinţe deţin ponderea cea mai
mare în activitate comparativ cu celelalte secvenţe; Ø
copiii
îşi însuşesc cunoştinţe noi; Ø
se formează şi se dezvoltă capacităţi instrumental -
operaţionale, comportamente noi; |
|
Activitate didactică de formare a
deprinderilor şi priceperilor intelectuale / practice |
Ø
secvenţele
didactice de activitate independentă a copiilor are ponderea cea mai mare
comparativ cu celelalte secvenţe; Ø
educatoarea
are rolul de a preciza temele, de a descrie şi explica etapele şi de a
demonstra modelul de realizare a activităţii; |
|
Activitate didactică de consolidare a
cunoştinţelor şi deprinderilor |
Ø
sarcina
didactică dominantă este fixarea / consolidarea, aprofundarea şi aplicarea
cunoştinţelor şi deprinderilor dobândite anterior, prin repetarea şi
sistematizarea lor pe baza activităţii
independente a elevilor; Ø
scopul este
atât lărgirea ariei de cunoştinţe cât şi aprofundarea şi fixarea
cunoştinţelor, deprinderilor şi priceperilor precum şi acoperirea lacunelor,
corectarea confuziile şi neînţelegerile prin explicaţii suplimentare; |
|
Activitate didactică de recapitulare
şi sistematizare a cunoştinţelor, deprinderilor şi priceperilor |
Ø
sarcina
didactică o reprezintă, pe lângă consolidarea cunoştinţelor, deprinderilor şi
priceperilor şi ordonarea, sistematizarea, completarea şi transferul
conţinuturilor cuprinse în mai multe activităţi anterioare (sunt numite
activităţi de sinteză sau activităţi finale); Ø
se realizează
printr-o abordare interdisciplinară şi transdisciplinară care va favoriza
coerenţa conţinuturilor; |
|
Activitate didactică de evaluare a
cunoştinţelor, deprinderilor şi priceperilor |
Ø
sarcina
didactică oferă posibilitatea realizării unui feed-back constând în
identificarea măsurii în care au fost realizate obiectivele propuse; Ø
oferă
posibilitatea identificării modificărilor produse la nivelul cunoştinţelor,
priceperilor şi deprinderilor; |
Categorii
de activităţi didactice pe domenii experienţiale
|
Nr. crt. |
Discipline de
învăţământ |
Categorii de
activităţii didactice / Varianta de realizare |
|
1 |
Activităţi de
educarea limbajului |
Ø
Povestirea; Ø
Lectura educatoarei; Ø
Jocul didactic; Ø
Jocul – exerciţiu; Ø
Convorbirea; Ø
Memorizarea; Ø
Lectura după imagini; |
|
2. |
Activităţi
matematice |
Ø
Activităţi pe bază de exerciţii; Ø
Jocul didactic; Ø
Jocul logico – matematic. |
|
3. |
Activităţi de
cunoaşterea mediului |
Ø
Observare; Ø
Lectura după imagini; Ø
Lectura educatoarei; Ø
Convorbire; Ø
Joc didactic. |
|
4 |
Activităţi de
educaţie pentru societate |
Ø
Povestire; Ø
Lectura după imagini; Ø
Memorizare; Ø
Joc didactic; Ø
Joc de rol. |
|
5. |
Activităţi
practice |
Ø
Activităţi pe bază de exerciţii. |
|
6 |
Activităţi de
educaţie fizică |
Ø
Activităţi pe bază de exerciţii; Ø
Joc de mişcare; |
|
7 |
Activităţi de
educaţie muzicală |
Ø
Activităţi pe bază de exerciţii; Ø
Joc muzical; Ø
Joc cu cântec şi mişcare; Ø
Audiţii; |
|
8 |
Activităţi
artistico – plastice |
Ø
Desen; Ø
Pictură; Ø
Modelaj. |
Ø
Activităţi integrate
·
sunt activităţi de învăţare care fac să
interrelaţioneze diverse elemente pentru a constitui un tot armonios, de nivel
superior, pentru a aduce părţi separate într-un întreg unitar, funcţional,
armonios;[1]
·
la nivel curricular integrarea presupune eliminarea
barierelor dintre obiectele de studiu prin punerea în relaţie a acestora (cu
scopul de a evita izolarea lor tradiţională) şi stabilirea de relaţii de
convergenţă între cunoştinţele, capacităţile, competenţele, atitudinile,
valorile ce aparţin unei discipline şcolare distincte;
·
pornind de la experienţa de viaţă şi de la
cunoştinţele anterioare însuşite din diferite domenii ale cunoaşterii copiii /
elevii au posibilitatea prin rezolvarea de „probleme” cu care să confruntă să
interpreteze, să reflecteze asupra conţinuturile învăţării;
·
integrarea se poate realiza la nivel multi /
pluridisciplinar şi la nivel transdisciplinar (presupune dezvoltarea personală,
integrală a copiilor / elevilor, centrarea pe viaţa reală, pe problemele
semnificative, aşa cum apar ele în context cotidian
·
la nivelul curriculumului preşcolar integrarea poate
îngloba toate activităţile care se desfăşoară pe parcursul unei zile,
activităţile liber alese (ALA) şi activităţile pe domenii experienţiale (ADE)
dintr-o zi, activităţile pe domenii experienţiale (ADE) dintr-o zi sau
activitatea de bază este o anumită activitate didactică dintr-un domeniu
experienţial (ADE) în care sunt înglobate elemente din mai multe domenii
experienţiale (DE), indiferent de programul zilei.
2.
Jocuri
şi activităţi didactice alese - ALA
Ø
se desfăşoară pe zone (sectoare, centre, arii de
stimulare);
·
Biblioteca; Colţul căsuţei / Joc
de rol; Construcţii; Jocuri de manipulare; Ştiinţă; Arte; Informatică; Nisip şi
apă etc.
Ø
au ca sarcină didactică atât socializarea progresivă a
copilului cât şi cunoaşterea de către acesta a lumii fizice şi a mediului
social şi cultural, a limbajului matematic, a comunicării orale şi scrise;
Ø
se desfăşoară în grupuri mici, în perechi sau chiar
individual, fie în etapa I (dimineaţa, înainte de începerea activităţilor pe
discipline sau a activităţilor integrate), fie în etapa a III – a (în
intervalul de timp de după activităţile de învăţare pe domnii experienţiale),
fie în etapa a IV- a (în cazul programului prelungit în etapa de după
relaxare);
Ø
în unele cazuri ele
pot să facă parte din activităţile integrate.
3.
Activităţi
de dezvoltare personală – ADP
Ø
Rutinele –
sunt activităţi care se repetă zilnic, la intervale aproximativ stabilite, cu
aproape aceleaşi conţinuturi (sosirea copilului în grădiniţă; întâlnirea de
dimineaţă; micul dejun; igiena; masa de prânz; somnul, periada de relaxare de
după – amiază; gustările; plecarea); întâlnirea de dimineaţă vizează:
autocunoaşterea, dezvoltarea abilităţilor de comunicare, managementul învăţării
prin joc, dezvoltarea empatiei, luarea deciziilor, medierea conflictelor);
Ø
Tranziţiile –
marchează trecerea de la o activitate de învăţare la alta prin activităţi
desfăşurate în mers ritmat, a unei activităţ desfăşurate pe muzică sau în
ritmul unor recitări, a unor frământări de limbă, a unor jocuri cu text şi
cântec cunoscute de copii;
Ø
Activităţi
opţionale – sunt alese de părinţi din oferta educaţională
prezentată de unitatea de învăţământ la începutul anului şcolar;
-
pot fi desfăşurate de către educatoare sau de un
profesor specialist în colaborare cu educatoarea;
-
pentru grupa de vârstă 3 – 5 ani se poate desfăşura
cel mult un opţional pe săptamână, iar pentru grupa de vârstă 5 – 7 ani cel
mult două opţionale;
4.Activităţi recuperatorii pe
domenii de învăţare, activităţi recreative, activităţi de cultivare şi
dezvoltare a înclinaţiilor
-
sunt
activităţi de învăţare care respectă ritmul propriu de învăţare al copilului şi
aptitudinile acestora;
-
ele sunt
corelate cu tema săptamânii / tema proiectului şi cu celelalte activităţi din
programul zilei.
Conform
curriculumului pentru educația timpurie, durata activităţilor poate varia, în
funcţie de particularităţile copiilor şi, implicit, de interesul manifestat de
grupul de copii/copil pentru acestea, de conţinutul activităţilor, precum şi în
funcţie de maniera de desfăşurare.
Conform
prevederilor în vigoare, activitățile de învățare pe domenii experiențiale
alternează cu pauze de 10-15 minute pentru copii (pauzele pot fi alocate
jocului liber, jocurilor de mișcare, exercițiilor fizice, unei tranziții, unei
rutine).
Numărul de ore
pentru activităţi zilnice, precum și numărul de activități dintr-o săptămână
desfăşurate cu copiii variază în funcţie de tipul de program ales de părinţi
(program normal – 5 ore sau program prelungit/săptămânal – 10 ore) și în
funcţie de intervalul de vârstă al copiilor.
Activităţile extracurriculare
organizate de grădiniţa au conţinut cultural, artistic, spiritual, ştiinţific,
tehnico-aplicativ, sportiv sau sunt simple activităţi de joc sau de participare
la viaţa şi activitatea comunităţii locale.
Excursiile şi taberele şcolare contribuie la
îmbogăţirea cunoştinţelor copiilor despre frumuseţile ţării, la educarea
dragostei, respectului pentru frumosul din natură, artă, cultură. Prin
excursii, copiii cunosc locul natal în care au trăit, muncit şi luptat
înaintaşii lor învăţând astfel să-şi iubească ţara, cu trecutul şi prezentul
ei. Prin excursii copiii pot cunoaşte realizările oamenilor, locurile unde s-au
născut, au trăit şi au creat opere de artă scriitori şi artişti.
Serbările reprezintă
un necesar izvor de satisfacţie, bucurii, creează buna dispoziţie.
Serbările pot lua forme variate, de la solemna evocare istorică la un
vesel carnaval. La pregătirea şi realizarea serbărilor, copiii participă cu
însufleţire şi dăruire, din dorinţa de a oferi spectatorilor momente de ţinută
estetică, distracţie, satisfacţie, făcându-le viaţa mai frumoasă, mai plină de
sens.
-Ziua mamei, Ziua copilului, Sfârşit de an.
- Serbări cu caracter istoric, cultural, comemorativ si religios: Ziua
recoltei, Sf. Nicolae, Crăciun, Paşti, 1 Decembrie, 24 Ianuarie, Ziua lui
Eminescu, Ziua Europei, Carnaval;
Serbarea este modalitatea eficientă de cultivare a înclinaţiilor
artistice ale copiilor contribuind la dezvoltarea armonioasă a personalităţii
copiilor.
Vizionările şi
spectacolele constituie o altă formă de
activitate extracurriculară în grădiniţe, prin care copilul face cunoştinţă cu
lumea minunată a artei.
Deşi această
formă de activitate îl pune pe copil în majoritatea cazurilor în rolul de
spectator, valoarea ei deosebită rezidă în faptul că ea constituie o sursa
inepuizabilă de impresii puternice, precum şi în faptul că apelează, permanent,
la afectivitatea copilului.
Activităţiile extracurriculare contribuie la gândirea şi completarea
procesului de învăţare, la dezvoltarea înclinaţiilor şi aptitudinilor
preşcolarilor, la organizarea raţională şi plăcută a timpului lor liber.
Având un caracter atractiv, copiii
participă într-o atmosferă de voie bună şi optimism, cu însufleţire şi
dăruire, la astfel de activităţi.
Organizarea
şi amenajarea spaţiului educaţional şi rolul ariilor de stimulare
Spaţiul amenajat pe arii de stimulare ajută copiii să-şi
dezvolte personalitatea prin faptul că le lasă posibilitatea de a alege singuri
unde, cu ce, cu cine şi cât se joacă, îşi asumă responsabilităţi pentru
alegerile făcute. Alegând singuri şi asumându-şi responsabilitatea deciziei,
copiii devin independenţi, capabili să se descurce singuri, încrezători în
propriile forţe ceea ce duce la formarea unei imagini de sine pozitive.
Ariile sunt spaţii educative care stimulează
dezvoltarea copiilor prin propunerile de joc pe care le oferă acestora. Este
important ca ariile să fie aranjate astfel încât să exprime ordine şi siguranţă
pentru copil. Ordinea este un element de bază dar care nu trebuie exagerat.
Aşadar, jocurile şi jucăriile trebuie să fie ordonate dar accesibile copiilor
care vor învăţa să le aranjeze la locul lor după ce le-au folosit. De asemenea,
un joc început nu se întrerupe iar o construcţie neterminată nu se descompune,
pentru că valoarea produsului propriu este mai importantă pentru copii decât
ordinea în sine.
Ariile sunt o altă amenajare a spaţiului, prin împărţirea lui în spaţii
diferite, cu scopuri de cunoaştere şi dezvoltare experienţială a copilului, o
altă aşezare a jocurilor şi jucăriilor în sală, o altă antrenare în joc şi
activitate a copiilor după reguli în care se stimulează motivaţia internă şi
respectul de sine.
Tipuri de centre/arii/sectoare
1.
Construcţii cu cuburi (un covor şi un
raft în care sunt aşezate cuburi de diferite mărimi şi forme).
Este o zonă consacrată cuburilor mari, cu ajutorul cărora
copilul poate realiza diferite construcţii pe covor, implicând imaginaţia şi
spiritul său creator, exersând mişcările largi şi cele fine.
2.
Joc de rol/imaginaţie/aria
casei (o
casă mică din carton sau lemn, cu obiecte de mărimea copiilor, ustensile şi
mobilier, truse diferite pentru dramatizare, costume, măşti etc.).
Este locul în care copiii desfăşoară activităţi casnice şi
exersează diferite roluri sociale. Îşi dezvoltă deprinderi de cooperare, de
comunicare, de limbaj, de manipulare a obiectelor de uz casnic, îşi exersează
imaginaţia, învaţă să se exprime artistic.
3.
Zona senzorială/nisip şi apă
(un vas
mare cu nisip şi un lighean cu apă, diferite forme cu care se pot juca).
Este zona care stimulează fantezia şi imaginaţia copilului.
Acesta îşi dezvoltă capacitatea tactil – kinestezică, îşi dezvoltă musculatura
şi îşi îmbunătăţeşte coordonarea senzorio -
motorie.
4.
Joc de masă (măsuţă şi raft în care se
găsesc jucării mici şi jocuri de masă). Este o zonă în care copilul capătă
achiziţii în toate domeniile: cognitiv, socio – afectiv, fizic.
5.
Biblioteca/zona
liniştită/colţul cărţii şi al poveştii (rafturi cu cărţi, caiete, instrumente de scris,
imagini pe teme diferite, măsuţă).
Această zonă are două mari roluri în grădiniţă:
a.
Să apropie copilul de carte şi de simbolurile limbajului;
b.
Să ajute copilul să se echilibreze, să se odihnească în
anumite momente.
În acest sector, copiii fac cunoştinţă în mod organizat cu
cartea şi cuvântul. Ei învaţă ce reprezintă ea, care este valoarea ei şi cum
trebuie să o folosească. Cu cât copiii se vor apropia mai repede şi mai adecvat
de cuvântul scris din cărţi, vor reuşi să descifreze mai repede scrisul şi
cititul în perioada şcolară.
6.
Arte plastice (acuarele, guaşe, tempera,
hârtie albă şi colorată, lipici, aţă, măsuţă şi raft în care sunt aşezate în
ordine toate materialele).
În această zonă copiii realizează activităţi de desen,
dactilopictură, activităţi practice, colaje. Este o zonă liniştită, simplă,
care trezeşte imaginaţia şi spiritul creator al copilului.
7.
Ştiinţa/colţul naturii vii (plante, mici animale de
casă, acvariu cu peştişori, seminţe, vase pentru experienţe, etc.). Aici este
locul unde copiii îşi asumă diferite responsabilităţi, realizează mici
experienţe sub îndrumarea educatoarei, fac diferite observaţii.
Pentru o bună
desfăşurare a activităţilor în cadrul ariilor de stimulare, educatoarea
împreună cu copiii stabilesc la începutul anului, atunci când sunt prezentate
centrele şi materialele corespunzătoare, nişte reguli care trebuie respectate
de către copii.
În organizarea spaţiului educaţional
se va ţine seama de următoarele cerinţe :
-Împărţirea
sălii de grupă în zone, în funcţie de diferitele tipuri de activităţi
-Existenţa
a cel puţin două zone delimitate în sala de grupă : Biblioteca şi Colţul
păpuşii
-Stabilirea
locului şi a materialelor necesare pentru realizarea centrului tematic
-Realizarea
unui centru (a unei zone) pentru Ştiinţă ar putea rezolva problema
centrului tematic.
-Aşezarea
materialelor la vedere, în rafturi plasate la nivelul copilului
-Asigurarea
accesului liber al copilului la aceste materiale
-Alegerea
materialelor în funcţie de vârsta şi interesele copiilor din grupă
-Sortarea
periodică a materialelor
-Introducerea
treptată a materialelor noi
În concluzie, educatoarea va acorda
o atenţie deosebită :
-
modului în care decorează sala de grupă, urmărind ca fiecare obiect,
fiecare imagine să transmită ceva copilului sau să-l pună în situaţia de a
cerceta, de a face predicţii în legătură cu o temă de interes.
-
dotării bibliotecii şi a altor zone din clasă cu materiale adecvate vârstei şi
obiectivelor propuse. Cărţile, ziarele, revistele, jocurile cu imagini şi
imaginile pe care copiii le vor găsi aici îi vor ajuta să descopere diferenţele
de detaliu dintre anumite obiecte şi să selecteze caracteristicile
acestora.
-
caracteristicilor estetice şi metodice ale mijloacelor vizuale expuse sau
prezentate copiilor. Acestea vor avea o dimensiune adecvată momentului şi
obiectivului propus; culorile, forma şi realizarea artistică se vor armoniza,
oferind copilului încântarea pe care o provoacă orice lucru despre care se
poate spune că este frumos
-
regulile de folosire a materialelor puse la dispoziţia copiilor în zonele sau
colţurile clasei, îndeosebi a cărţilor, jocurilor, imaginilor pe care
aceştia le mânuiesc mai des.
Reuşita
desfăşurării jocurilor şi a activităţilor liber-alese depinde, în mare măsură,
de modul în care este organizat şi conceput mediul educaţional. Acesta trebuie
să stimuleze copilul, să-l ajute să se orienteze, să-l invite la acţiune.
Materialele care
se vor regăsi zilnic în zonele/centrele/colţurile deschise nu trebuie să fie
aleatorii, ci atent alese, în strânsă corelare cu tema săptămânii sau cu tema
proiectului aflat în derulare. Astfel, dacă este vorba de activităţi
desfăşurate în sala de grupă, cadrul didactic va acorda o atenţie deosebită
organizării spaţiului în centre, cum ar fi: Biblioteca, Colţul căsuţei/Joc de
rol, Construcţii, Ştiinţă, Arte, Nisip şi apă şi altele. Organizarea acestor
centre se va face ţinând cont de resursele materiale, de spaţiul existent şi de
nivelul de vârstă al copiilor.
În funcţie de
spaţiul disponibil, cadrul didactic poate deschide toate centrele sau cel puţin
două centre de activitate, în care pregăteşte zilnic „oferta” pentru copii,
astfel încât aceştia să aibă posibilitatea să aleagă locul de învăţare şi joc
în funcţie de disponibilitate şi nevoi. Copiii trebuie să se bucure de
mobilitate şi de libertatea de opţiune.
Tema Jocurilor
şi activităţilor liber-alese poate fi dată sub o formă generică şi comună
tuturor centrelor deschise sau se pot stabili teme diferite pentru fiecare
centru de activitate, aspect ce rămâne la latitudinea cadrului didactic. În
ambele situaţii, tema şi conţinutul acestor activităţi se realizează simultan,
corelându-se cu celelalte activităţi din programul zilei şi cu tema proiectului
aflat în derulare, având în atenţie atingerea obiectivelor planificate.
Pentru jocurile
şi activităţile alese desfăşurate în alte spații decât spațiului obișnuit al
grupei (outdoor), o atenţie specială va fi acordată atât organizării şi
amenajării curţii de joc, cât şi siguranţei pe care o oferă copiilor spaţiul
respectiv şi dotările existente. De asemenea, în funcție de spațiul ales pentru
desfășurarea activităților outdoor, care poate fi și în afara instituției
(parc, crâng, pădure, pajiște, fermă, gospodăria bunicilor etc.), va fi
acordată atenția cuvenită adecvării jocului și explorării la condițiile oferite
de acesta.
În programul
zilnic este obligatoriu să existe cel puţin o activitate sau un moment/secvenţă
de mişcare (joc de mişcare cu text şi cânt, activitate de educaţie fizică,
moment de înviorare, întreceri sau trasee sportive, plimbare în aer liber
etc.).
Totodată, cadrul
didactic va avea în vedere expunerea copiilor la factorii de mediu, ca o
condiţie pentru menţinerea stării de sănătate şi de călire a organismului şi va
scoate copiii în aer liber cel puţin o dată pe zi, indiferent de anotimp.
[1] Învăţarea integrată nu
trebuie confundată cu educaţia incluzivă care presupune integrarea copiilor
/elevilor cu CES (cerinţe educative speciale) în activitatea şcolară
obligatorie (Ciolan, L., 2008)
No comments:
Post a Comment