6. Strategii didactice utilizate în educaţia timpurie: strategie didactică/de instruire şi autoinstruire, metodă de învăţământ, procedeu didactic, tehnică, instrument didactic, mijloc de învăţământ, material didactic

 

Strategia didactica - sistem complex si coerent de mijloace, metode, materiale si alte resurse educationale care vizeaza atingerea unor obiective.

Ocupa un loc central în cadrul activitatii didactice, deoarece proiectarea si organizarea lectiei se realizeaza în functie de decizia strategica a profesorului. Este conceputa ca un scenariu didactic complex, în care sunt implicati actorii predarii - învatarii, conditiile realizarii, obiectivele si metodele vizate.

Prefigureaza traseul metodic cel mai potrivit, cel mai logic si mai eficient pentru abordarea unei situatii concrete de predare si învatare (astfel se pot preveni erorile, riscurile si evenimentele nedorite din activitatea didactica)

 Strategia didactica presupune atat o abordare teoretica cat si o abordare practica.

Prin intermediul sau se urmareste punerea elevului in fata unor sarcini educative ce presupun construirea unor interactiuni si relatii astfel incat sa faca posibila dobandirea cunostintelor si dezvoltarea competentelor.

Strategiile didactice sunt realizate cu ajutorul metodelor de predare şi învăţare( informative şi activ-participative, de studiu individual, de verificare si evaluare). Strategia nu se confunda cu metoda sau cu metodologia didactica. Metoda vizeaza o activitate de predare-învatare-evaluare. Strategia vizeaza procesul de instruire în ansamblu si nu o secventa de instruire.

Principalele componente ale strategiei didactice sunt:

- sistemul formelor de organizare si desfasurare a activitatii educationale,

- sistemul metodologic respectiv sistemul metodelor  si procedeelor didactice,

- sistemul mijloacelor de învatamânt, respectiv a resurselor utilizate,

- sistemul obiectivelor operationale.

Strategia didactica are urmatoarele caracteristici:

- implica pe cel care învata în situatii specifice de învatare;

- rationalizeaza si adecveaza continutul instruirii la particularitatile psihoindividuale

- creeaza premise pentru manifestarea optima a interactiunilor dintre celelalte componente ale procesului de instruire ;

- presupune combinarea contextuala, originala, unica, uneori, a elementelor procesului instructiv-educativ.

Dintre strategiile didactice mai importante mentionam:

- strategii inductive, al caror demers didactic este de la particular la general;

- strategii deductive, ce urmează calea raţionamentului invers faţă de cele inductive, pornind de la general la particular, de la legi sau principii la concretizarea lor în exemple;

- strategii analogice, în cadrul cărora predarea şi învăţarea se desfăşoară cu ajutorul modelelor;

- strategii transductive cum sunt explicaţiile prin metafore;

- strategii mixte: inductiv-deductive şi deductiv-inductive;

- strategii algoritmice: explicativ-demonstrative, intuitive, expozitive, imitative, programate şi algoritmice propriu-zise;

- strategii euristice de elaborare a cunoştinţelor prin efort propriu de gândire, folosind problematizarea, descoperirea, modelarea, formularea de ipoteze, dialogul euristic, experimentul de investigare, asaltul de idei, având ca efect stimularea creativităţii.

De cele mai multe ori specialiştii din învăţământ folosesc strategiile mixte, îmbinând armonios elementele de dirijare şi independenţă, cu accent pe predare - învăţare semidirijată.

Metoda de invatamant - acea cale prin care elevii ajung, in procesul de invatamant, sub coordonarea educatorilor, la dobandirea de cunostinte, deprinderi, la dezvoltarea capacitatilor intelectuale si la valorificarea aptitudinilor specifice.

Metoda - un plan de actiune, o succesiune de operatii realizate in vederea atingerii unui scop

-                     un instrument de lucru in activitatea de cunoastere si de formare a abilitatilor

-                     este o tehnica de care profesorul si elevii se folosesc pentru efectuarea actiunii de predare-invatare; ea asigura realizarea in practica a unei activitati proiectate mintal, conform unei strategii didactice.

Metodele de instruire si educare privesc atat modul cum se transmit si asimileaza cunostintele, cat si dezvoltarea unor calitati intelectuale si morale, precum si controlul dobandirii cunostintelor si al formarii abilitatilor. Rezulta, deci, ca metodele servesc unor scopuri de cunoastere (stapanirea normelor si metodelor de gandire), de instruire (asimilarea unor cunostinte, priceperi, deprinderi si operatii de lucru) si formative (de formare si perfectionare a trasaturilor de personalitate).

Principalele functii ale metodelor de invatamant sunt:

- cognitiva - de dirijare a cunoasterii in scopul insusirii unor cunostinte;

-  normativa - aspecte metodologice, respectiv, modul cum sa predea profesorul si cum sa invete elevul;

- motivationala - de stimulare a interesului cognitiv, de sustinere a procesului de invatare;

- formativ-educativ-compensatorie- de exersare, antrenare si dezvoltare a proceselor psihice.

Fiind strans legata de practica, metoda reflecta caracterul procesual actiunii didactice.

Analizand literatura de specialitate, putem efectua urmatoarele clasificari ale metodelor de invatamant:  

 

1. din punct de vedere istoric:

a) metode clasice sau traditionale - expunerea, conversatia, exercitiul, demonstratia;

b) metode de data mai recenta sau moderne - problematizarea, expunerea insotita de mijloace tehnice, modelarea, algoritmizarea, instruirea programata;

Principalele metode de invatamant sunt:

1. Expunerea didactica

2. Conversatia didactica

    2.1. Conversatia euristica

     2.2. Conversatia examinatoare (catehetica)

     2.3. Conversatia in actualitate

3. Metoda demonstratiei

      3.1. Demonstratia cu obiecte

      3.2. Demonstratia cu actiuni

      3.3. Demonstratia cu substitute

      3.4. Demonstratia combinata

      3.5. Demonstratia cu mijloace tehnice

4. Metoda observarii

5. Lucrul cu manualul

6. Metoda exercitiului

7. Algoritmizarea

8. Modelarea didactica

9. Problematizarea

10. Instruirea programata

11. Studiul de caz

12. Metodele de simulare

13. Invatarea prin descoperire

Procedeu didactic: reprezinta operatiile subordonate actiunii declansate la nivelul metodei de instruire propusa de profesor si adopatat de elevi. Reprezinta o componenta sau chiar o particularizare a metodei care conditioneaza din interior sau exterior calitatea acesteia. Din interior prin capacitatea de reordonare a operatiilor in cadrul actiunii declansate la nivelul metodei. Din exterior prin preluarea unor responsabilitati ale metodei in situati ain care aceasta intra intr-un anumit blocaj pedagogic.

Procedeul didactic – „reprezinta „o tehnica limitata de actiune” , o componenta a metodei, un sistem de operatii intelectuale sau practice ale educatoarului si elevilor, care transpun in plan practic modalitatea concreta de actiune a metodelor.

Raportul dintre metoda si procedeu este dinamic si flexibil, ceea ce inseamna ca in functie de ponderea utilizarii ei in activitatea concreta o metoda poate fi fie metoda fie procedeu.

Exemplu – In cadrul povestirii – metoda „Capra cu trei iezi” educatoarea se opreste pentru a da un exemplu – procedeu, a face o descriere-procedeu sau a da o explicatie-procedeu.

In cadrul unei activitati didactice sunt folosite, de obicei, 1-2 metode si mai multe procedee didactice subordonate acestora.

Tehnica : presupune îmbinarea mai multor procedee didactice ca solutie practica însotite de mijloace pentru realizarea activitatilor didactice (M. Ionescu, I. Radu)

Tehnica didactica – in sens restrans – reprezinta ansamblul mijloacelor tehnice audio-vizuale utilizate in practica educativa (radioul, televizorul, retroproiectorul etc.)

Instrument didactic: exista mai multe tipuri de instrumente didactice:

-          Instrumente informative naturale, cum ar fi insectarele, colectiile de plante sacoici etc

-          Instrumente tehnice cum ar fi obiectele tehnice sua instalatiile tehnice

-          Instrumente elaborate ca substitute ale realitatii cum ar fimulajele machetele,fotografii filme

-          Instrumente gen jocuri tehnice

-          Instrumente de laborator, cabinet, atelier

-          Instrumente gen harta contur, sabloane didactice stampile didactice, tabla electronica, dispozitive automate de instruire

-          Teste docimologice, grile de masurare apreciere a activitatii.

Mijloc de invatamant - ansamblul de obiecte, instrumente, produse, aparate, echipamente si sisteme tehnice care sustin si faciliteaza transmiterea unor cunostinte, formarea unor deprinderi, evaluarea unor achizitii si realizarea unor aplicatii in cadrul procesului instructiv-educativ.

Mijloace de invatamant reprezinta ansamblul de obiecte, instrumente, produse, aparate, echipamente si sisteme tehnice care sustin si faciliteaza transmiterea unor cunostinte, formarea unor deprinderi, evaluarea unor achizitii si realizarea unor aplicatii in cadrul procesului instructiv-educativ.

            Mijloacele de invatamant desemnează totalitatea resurselor materiale produse ori adaptate şi selectate în conformitate cu criterii pedagogice şi psihologice, în scopul realizării obiectivelor instructiv – educative ale procesului de învăţământ.

Tipologia mijloacelor de învăţământ (după funcţia pe care o îndeplinesc):

Ø  de informare şi demonstrare:

-          materiale intuitive naturale (plante, roci, substanţe chimice);

-          substitute tridimensionale ale realităţii (mulaje, machete, corpuri geometrice);

-          substitute bidimensionale ale realităţii (fotografii, albume, tablouri, documente, cărţi, albume, atlase, dicţionare);

-          reprezentări simbolice (numere, cuvinte, formule, note muzicale);

 

Ø    de exersare şi formare a deprinderilor: instrumente de laborator, de educaţie fizică, muzicale;

Ø    de raţionalizare a timpului didactic: modele, tipare, şabloane, ştampile, hărţi de contur, maşini de multiplicat, calculatoare de buzunar, computere etc.;

Ø    de verificare şi evaluare a rezultatelor şcolare: teste, referate, proiecte, portofolii, computere etc.

Ø  tehnice:

-          vizuale (epiproiectorul, epidiscolul, diascolul, videoproiectorul, camera de luat vederi, instalaţia video);

-          audio (radioul, pick-up, magnetofon, casetofon, reportofon, player - CD);

audio-vizuale (videocasetofon, cameră de luat vederi în conexiune cu un monitor

 

Mijloacele tehnice de instruire = ca ansamblu al mijloacelor de invatamant cu suport tehnic si care pretind respectarea unor norme tehnice de utilizare speciale, respectiv echipamentele tehnice-aparatele dispozitivele, masinile, utilajele, instalatiile utilizate in procesul didactic

Clasificarea mijloacelor tehnice de instruire (in functie de analizatorul solicitat precum si de caracterul sistemic sau dinamic al celor prezentate)

-          mijloacele tehnice vizuale : retroproiectorul, harti, fise de lucru

-          mijloacele tehnice auditive : radioul, casetofonul, etc

-          mijloacele tehnice audio-vizuale : video-player, tv, calculatorul

Utilizarea unui singur mijloc de invatamant, indiferent din ce categorie face parte si indiferent cat de bine conceput si realizat ar fi el, nu poate da maximul de eficienta. Mijloacele de invatamant trebuie selectate, utilizate si imbinate in fuctie de contextul pedagogic concret, respectiv de celelalte elemente constitutive ale strategiilor didactice: sistemul de metode didactice, formele de organizare a activitatii didactice etc. Un mijloc de invatamant nu este eficient in sine, ci numai ca element component al unui sistem de mijloace de invatamant, care se sprijina reciproc si care se integreaza intr-o strategie de instruire sau autoinstruire coerenta.

Eficienta mijloacelor tehnice de instruire depinde, in mare masura, de pregatirea profesorului, de nivelul la care el stapaneste materialul ce urmeaza a fi utilizat, de masura in care este familiarizat cu aparatele in acelasi timp fiind necesara si pregatirea elevilor ptr a utiliza in activitatea lor, suporturile audio-vizuale.

Material didactic: Materialele didactice sunt RESURSE MATERIALE. Prin urmare inainte de a trece la proiectarea ,,strategiei” didactice trebuie analizate din acest punct de vedere: exista sau nu exista in cantitate suficienta in scoala? Daca o parte nu exista, pot fi create.