Proiectarea didactică reprezintă un act de gândire
anticipativă asupra demersului didactic, fiind o proiectare pe termen scurt
a instrucției și educației.
Calitatea ei depinde de:
-
Calitatea proiectării anuale, semestriale și de proiectarea
sistemului de lecții;
-
Calitatea și eficiența activităților didactice rezultate din transpunerea în practică a proiectelor
lecțiilor anterioare;
-
Calitatea vieții școlare care îi motivează și educatori și
elevi.
Proiectarea
didactică reprezintă „procesul de anticipare a paşilor ce urmează a fi parcurşi
în realizarea activităţii didactice”, presupunând o analiză a componentelor
curriculum-ului (finalităţi, conţinuturi, strategii, evaluare) şi elaborarea
unei ipoteze de lucru.
Pentru o
proiectare didactică eficientă, se vor urmări:
-
utilizarea expresiilor de genul: la
sfârșitul lecției, TOȚI elevii vor fi
capabili să...;
-
utilizarea unor formulări verbale
care exprimă comportamente observabile, măsurabile;
-
evitarea expresiilor generale (a
ști, a cunoaște, a înțelege) și cele care trimit la comportamente inobservabile
(a simți, a iubi, a dori);
-
combinarea diferitelor metode,
mijloace și materiale sau chiar crearea unora noi, in vederea atingerii
obiectivelor operaționale stabilite.
Funcțiile
proiectării didactice:
ü funcția de anticipare –
proiectarea se definește ca un ansamblu de operații de anticipare a
desfășurării procesului instructiv-educativ;
ü funcția de orientare
(obiectivele sunt criterii de referință ce orientează proiectarea);
ü funcția de organizare –
proiectarea didactică este un proces complex de operații de planificare a
instruirii;
ü funcția de dirijare – arată
posibilitățile de acțiune, strategia de realizare a activității
instructiv-educative;
ü funcția de reglare,
autoreglare – raportarea rezultatelor finale la obiective, controlul, reglarea,
autoreglarea proceselor pedagogice;
ü funcția de decizie – prin
raportarea rezultatelor elevilor la obiectivele formulate, educatorul apreciază
funcționalitatea și eficiența strategiilor utilizate și adoptă măsurile ce se
impun (fie menținerea strategiei, fie înlocuirea acesteia cu alta);
ü funcția de inovare –
educatorul este cel care produce schimbarea concepției referitoare la
conținutul programelor și metodelor de predare.
Etapele proiectării didactice sunt conturate de
răspunsurile la 4 întrebări esențiale:
-
ce voi face?
-
Cu ce voi face?
-
Cum voi face?
-
Cum voi ști dacă ceea ce trebuia făcut a fost făcut?
În baza acestor răspunsuri, principalele etape
ale proiectării didactice pot fi:
Ø Definirea obiectivelor și a sistemului de
referință spațio-temporal;
Ø Stabilirea resurselor umane,
materiale și didactice;
Ø Determinarea conținuturilor
(teme, subteme, ritmul de parcurgere a fiecăreia și gradul de aprofundare a
informațiilor, în funcție de capacitățile elevilor) - ordonarea logică a conținuturilor;
Ø Stabilirea strategiei
didactice – selectarea celor mai potrivite mijloace, metode, materiale
didactice și forme de organizare (în funcție de tipul de activitate,
obiectivele operaționale și gradul de dezvoltare și personalitatea elevilor);
Ø Stabilirea criteriilor de
evaluare.
Nivelurile
proiectării didactice cuprind:
1. proiecte elaborate pe: ciclu, an, semestru, săptămână
În funcție de perioada de timp există proiectare
globală și eșalonată.
Proiectarea cadrului didactic se concretizează în:
- proiectarea anuală, proiectarea unității de
învățare;
- proiectarea la nivelul unei activități/lecții.
Proiectarea unei disciplice pentru un semestru se
realizează prin planificatea eșalonată pe lecții și date temporale exacte de
predare a materiei respective. Documentul orientativ este programa școlară.
Proiectarea unei lecții este activitatea de
identificare a secvențelor instrucționale ce se derulează într-un timp
determinat, de obicei, o oră școlară. Documentul care ordonează momentele
lecției se numește, după caz: proiect didactic sau pedagogic, proiect de
lecție.
2. proiectarea elaborată pe:
- arii curriculare;
- disciplină;
- Temă;
- subiect.
Proiectarea didactică
presupune:
- lectura/studiul programei;
- Planificarea calendaristică;
- Proiectarea secvențială a
unității de învățare;
- Proiectul unei
activități/lecții.
Lectura/studiul programei:
Programa se citește pe
orizontală, în următoare succesiune: obiective cadru, obiective de referință,
activități de învățare, conținuturi, evaluare.
În demersul său, cadrul
didactic trebuie să aibă în vedere faptul că fiecărui obiectiv cadru îi sunt
asociate mai multe obiective de referință. Pentru realizarea obiectivelor de
referință se pot realiza mai multe tipuri de activități. Unele dintre activitățile posibile sunt
recomandate în programă. Cadrul didactic poate opta pentru folosirea acestor
activități sau poate construi/gândi activități proprii.
Lectura personalizară a
programei exprimă dreptul profesorului de a lua
decizii asupra modalităților pe care le consideră optime în creşterea calității
procesului de învățământ, respectiv răspunderea personală pentru a asigura
elevilor un parcurs şcolar individualizat, în funcție de contextul educațional.
În învăţământul preşcolar, proiectarea demersului
didactic se realizează prin următoarele acţiuni:
·
proiectarea activităţii anuale
(întocmirea planificării calendaristice
anuale);
·
proiectarea activităţii semestriale
(întocmirea planificării calendaristice
semestriale);
·
proiectarea conţinuturilor
săptămânale (întocmirea planificării
săptămânale a proiectului tematic sau tema
săptămânii);
·
proiectarea unei activităţi didactice
(întocmirea proiectului de activitate
didactică);
a) Planificarea calendaristică
Structură
didactică deschisă şi flexibilă, caracterizată prin:
ð
unitate tematică;
ð
desfăşurare sistematică şi continuă pe o
perioadă de timp;
ð
formarea unui comportament specific, prin
integrarea unor obiective de referință/competențe specifice;
ð
finalizată prin evaluare.
Se
materializează în planificarea proiectelor tematice pentru cele 6 teme anuale
de studiu şi a conţinuturilor ce vor fi
asociate acestora.
Din
perspectivă curriculară, planificarea calendaristică nu este un document, ci un
instrument de interpretare personală a programei. Este parte integrantă din
proiecatere, ca activitate de roganizare a conținuturilor.
Unitatea
de învățare este elementul generator al planificării calendaristice.
Elaborarea
planificării calendaristice parcurge următoarele etape:
-
citirea atentă a programei;
-
stabilirea succesiunii de parcurgere a
conținuturilor;
-
corelarea fiecărui conținut în parte cu
obiectivele de referință vizate;
-
verificarea concordanței dintre transferul
educațional propus de educator și oferta de resurse didactice de care
dispune(ghiduri, metodici, îndrumătoare)
-
alocarea timpului considerat necesar pentru
fiecare conținut, în concordanță cu obiectivele de referință vizate.
Se poate opta pentru următoarea schemă:
|
Nr.
Crt. |
Unitatea
de învățare |
Obiective
de referință vizate |
Nr
de ore |
Săptămâna |
Observații |
|
|
|
|
|
|
|
Sau ( +exemplu)
Tema ..........
Subtema ...................
|
Ziua |
Categoria
de activitate |
Obiective
prioritare urmărite |
Tema |
Activități
alese |
|
|
Educație
pentru societate |
|
|
|
Sau exemplu planificare anuală (grupa mică)
Educație pt. Societate
Grupa mică
Obiective Cadru:
O1 –
O2 -
Obiective de referință:
OR1
OR2
Exemple de comportamente:
C1 – să cunoască persoanele din mediul
apropiat;
C2 – să cunoască normele necesare
integrării în viața socială;
C3 – să manifeste spirit de echipă
C4 – să cunoască și să aplice reguli de
igienă personală
Desfăsurarea
acțiunii:
|
Nr.
Crt. |
Unitatea
de învățare |
Comportamente |
Conținuturi |
Nr.
Activități |
|
1. |
Identitatea
moral-civică |
C1,
C10 |
Propria
persoană în raport cu ceilalți Mediul
de proveniență |
3 |
Proiectarea
secvențială a unității de învățare
Unitatea de învățare poate parcurge una
sau mai multe activități. Alocarea timpului afectat unei unități de învățare se
face prin planificare anuală.
O unitate de învățare are următoarele
caracteristici:
-
este coerentă din punct de vedere al
competențelor vizate;
-
este unitară din punct de vedere al conținutului
tematic;
-
se desfășoară conținuu pe o perioadă de timp;
-
se finalizează prin evaluare.
Etapele planificării unității de învățare:
1.
stabilirea obiectivelor/competențelor ( de ce voi
face?)
2.
identificarea și selectarea conținuturilor (ce voi
face?)
3.
analiza resurselor ( cu ce voi face?)
4.
stabilirea activităților de învățare (cum voi face?)
5.
stabilirea instrumentelor de evaluare (cât s-a
realizat?)
Pentru planificarea unității de învățare
se poate face următoarea rubricație:
|
Nr.
Crt. |
Conținut
științific |
Obiective
de referință |
Activități
de învățare |
Strategii
didactice |
Evaluare
|
|
|
|
|
|
|
|
Exemplu
proiectare unitate de învățare:
SubTema: Drepturile copilului
1.
conținuturi
iunie- dreptul la pace
octombrie – dreptul la identitate – joc didactic cine sunt eu
2.
forme de organizare a activității: individual, frontal,
pe grupuri;
3.
material didactic
4.
metode și procedee
5.
resurse de timp
6.
evaluare: observare sistemică, chestionare orală, fise
individuale
7.
forme de evaluare: frontală, individuală
8.
tip de evaluare: orală, scrisă, practic-aplicativă.
Proiect de activitate didactică
Proiectarea lecţiei
reprezintă o verigă importantă în ansamblul proiectării întregului demers didactic.
Lecţia reprezintă forma fundamentală de organizare a procesului de instruire,
fiind de fapt o înlănţuire de evenimente, momente, menite să realizeze
succesiunea clară şi precisă aactului educaţional.
Proiectarea unei lecţii este operaţia de
identificare a secvenţelor instrucţionale ce se derulează în cadrul unui timp
determinat, de obicei, o oră şcolară.
Proiectarea lecției este
o activitate obligatorie pentru profesorii debutanți ce cuprinde:
ð
încadrarea leției,
ð
activității didactice în sistemul de
lecții/activități;
ð
stabilirea obiectivelor operaționale
(concrete);
ð
selectarea, prelucrarea şi adecvarea
conținutului;
ð
elaborarea strategiei didactice;
ð
stabilirea metodologiei de evaluare/
autoevaluare.
Proiectarea lecției
tradiționale este formată din două părți: cea introductivă și cea detaliată.
Proiectarea
unei lecţii implică următoarele demersuri de bază:
-formularea obiectivelor;
-selectarea şi analiza conţinuturilor
-identificarea resurselor (umane, materiale,
temporale, didactice);
-stabilirea strategiilor didactice - presupune
precizarea metodelor, mijloacelor de învăţământ şi formelor de organizare a
activităţii elevilor;
-elaborarea instrumentelor de evaluare.
Indiferent de capacitatea
care se învaţă, într -o activitate de
învăţare se organizează o seriede evenimente care acţionează asupra elevilor
ajutându-i să atingă obiectivul propus. Aceste evenimente, numite evenimente
ale instruirii se parcurg în următoarea ordine:
-
momentul organizatoric
-
captarea atenției
-
anuntarea temei
-
realizarea continutului
-
obtinerea performantei
-
incheierea activittății.
O schema a proiectării unei activități va
cuprinde, în mod obligatoriu, următoarele elemente:
|
EVENIMENTUL DIDACTIC |
Conţinut știintific instructiv -
educativ |
Metode si procedee didactice |
EVALUAREA |
Proiectarea unei lecţii
se finalizează cu elaborarea proiectului de lecţie.
În literatura de
specialit ate sunt prezentate diferite modele de proiecte de lecţii,
toatevizând aceleaşi aspecte de bază.
Cadrul didactic va opta
pentru acel model pe care-l consideră mai util şi eficient.
Când proiectăm o
activitate didactică (integrată), vom realiza un singur proiect şi vom preciza
:
Unitatea de invăţământ,
Grupa,
Educatoarea,
Tema activităţii (integrate);
Scopul activităţii:
Obiective operaţionale
Strategii
didactice;(metode, tehnici, material didactic)
Forme şi tehnici de
evaluare:
Categoriile de
activităţi de învăţare abordate: ( Activităţi pe domenii experienţiale, Jocuri
şi activităţi didactice alese, Activităţi de dezvoltare personală);
Bibliografie:
Scenariul didactic: - se
va descrie în cuvinte simple modul de desfăşurare a activităţii integrate pe
parcursul intregii zile sau a segmentului de timp ales. Cuprinde fiecare verigă
a activităţii ce se va desfăşura : întâlnirea de dimineaţă, activitatile pe
grupuri mici, frontale, jocurile, tranziţiile şi evaluarea zilei, într-o
înlănţuire logică.
Planificarea tematica
Predarea tematică se
concretizează printr-o planificare pe termen lung sau scurt care reflectă
relaţiile dintre tema propusă, domeniile de cunoaştere şi centrele de
cunoaştere. Această planificare trebuie să fie flexibilă, deschisă, adaptării
la evenimentele speciale şi presupune capacitatea educatoarei de adaptare la schimbările
care pot interveni, determinate de interesele copiilor.
No comments:
Post a Comment