Importanța dezvoltării profesionale în cariera didactică

 

In managementul resurselor umane, in sens traditional, cariera profesionala înseamna o succesiune de etape în urma carora individul ajunge într-o functie importanta, cu recunoastere sociala si bine platita (cariera didactica, militara, medicala etc.).

Dinamica evoluţiei în carieră se referă la modul în care progresează cariera unui angajat – felul în care angajaţii îşi construiesc cariera profesională, avansând prin promovare, lărgirea sau îmbogăţirea rolurilor, asumându-şi responsabilităţi mai mari şi utilizând aptitudinile şi capacităţile de care dispun. În această dinamică, cariera trece prin trei stadii: expansiunea de la începutul carierei, stabilizarea traseului carierei si maturizarea.

Formarea formatorilor reprezinta activitatea de pregatire profesionala initiala si continua a cadrelor didactice, proiectata si realizata, de regula, la nivelul sistemului de invatamant.

Formarea cadrelor didactice este asigurata in prezent, la nivelul invatamantului universitar scurt (pentru invatamantul primar) si lung (pentru invatamantul secundar si superior).

Conceptul de formare continua defineste un ansamblu de activitati teoretice si practice, institutionalizate la nivel de sistem, care angajeaza participarea educatorilor in vederea amplificarii cunostintelor lor psihopedagogice, metodice si de specialitate necesare pentru dezvoltarea unor aptitudini si a atitudini socio-profesionale optime in raport cu cerintele unui invatamant de calitate.

Activitatea de formare continua a cadrelor didactice angajeaza doua actiuni complementare: o actiune de innoire si perfectionare a practicilor profesionale prin actualizarea cunostintelor insusite in timpul formarii initiale si o actiune care vizeaza re-orientarea profesionala prin noi competente validate inclusiv prin obtinerea unor diplome.

Educaţia este o continuă provocare. Acumularea de noi informaţii, instruirea nu se opreşte odată cu încheierea examenelor de absolvire, iar cel care a învăţat să iubească învăţarea continuă va putea să-şi ia în propriile mâini educarea.

Un profesor bun are nevoie de o temeinică pregătire de specialitate, psihopedagogică şi metodică, în plus el trebuie să deţină o serie de caliăţi: să fie deschis, receptiv la schimbare, comunicativ, flexibil, dinamic, empatic, creativ, diplomat, cu calităţi morale deosebite, să-i placă copiii. Eficienţa predării-învăţării este o alta caracteristică a unui profesor bun.

Parcurgerea stadiilor de dezvoltare profesionala presupune acumularea unor experiente de predare , a unor experiente de aprofundare a cunostintelor specifice domeniului si nu in ultimul rand initierea unor studii de cercetare si de investigare a fenomenului pedagogic sau a specificului psihologic .

Maturizarea in domeniul didactic este rezultatul interactiunilor dintre propriul nivel de dezvoltare si conditiile de mediu . Dezvoltarea optima are loc in situatia in care conditiile de mediu ofera suficiente provocari pentru maturizarea cognitiva si emotionala.

Formarea continuă, indiferent dacă se desfăşoară prin auto-formare sau prin participarea la programe de formare, este cea care dă posibilitatea cadrului didactic să dobândească cunoştinţe noi în specialitate, în metodică şi pedagogie, să deprindă abilităţi. Colectivul didactic poate acorda sprijin într-un mod eficient, daca este format. În toate întâlnirile cadrelor didactice, prin activităţi metodice, conferinţe, programe de formare se urmăreşte dezvoltarea individuală şi profesională (prinachiziţionarea de noi competenţe), sporirea calităţii sistemului educaţional, cunoaşterea ambianţei sociale, dezvoltarea muncii în echipă, depăşirea tuturor dificultăţilor inerente unei societăţi în tranziţie.

Obiectivele care ghidează activităţile de formare sunt grupate pe trei axe de dezvoltare: dezvoltare personală, dezvoltare în raport cu nevoile organizaţionale şi dezvoltare profesională.

Pentru a răspunde nevoilor de dezvoltare personală, formarea continuă permite actualizarea cunoştinţelor şi a abilităţilor în ceea ce priveşte fundamentele predării: metode pedagogice, cunoştinţe disciplinare sau de specialitate în formarea profesională etc. Formarea continuă permite de a avea o atitudine critică faţă de modalităţile de a face şi de a iniţia cercetarea în mediul şcolar.

Formarea continuă trebuie, mai ales, să asigure implementarea legilor, regulamentelor, politicilor şi a programelor de studii. De asemenea, formarea continuă susţine dezvoltarea competenţelor pentru a asigura funcţionarea eficientă într-o societate aflată în schimbare.

Personalul didactic astfel achiziţionează cunoştinţe, formează abilităţi şi atitudini pentru a participa la realizarea intereselor şcolii, pentru a colabora cu părinţii, pentru a lucra cu partenerii săi într-o organizaţie şcolară. Esenţial este ca nevoile de dezvoltare personală să fie încadrate în proiecte de formare continuă individuale şi collective.

Formarea continuă trebuie să fie valorizată. Extinderea modelelor de recunoaştere a formării continue a personalului didactic reprezintă un obiectiv major al oricărei instituţii de învăţământ. Recunoaşterea diverselor filiere de formare continuă are un dublu obiectiv: valorizarea personalului didactic prin punerea în valoare a traseului său profesional şi elucidarea gestionarilor mediului şcolar cu privire la competenţele formate de personalul didactic. Recunoaşterea formării continue va putea prezenta progresele profesorului în activitatea profesională, va favoriza mobilitatea acestora pe verticală şi orizontală.

Participarea la dezvoltarea profesională continuă este în mod clar legată de promovare sau de un sistem de avansare la un grad profesional superior.